Înv. Acatalectic.
- 1757 EUSTATIEVICI, Gram. Rum., 137: Acest stih este de multe feliuri: trimetron catalecton, dactilicon dimetron, … eptametron acatalecton.
- 1757 EUSTATIEVICI, Gram. Rum., 139: Să numesc oareșicare stihuri acatalecta, cărora nimic la sfârșit nu este lipsă.
- 1844 Curier a. sexe, V, 356: Acatalect, acatalecticu. Terminu de poesie latina. Vers acatalecticu este un vers terminat și căruia nu-i lipsesce nimica. [Vocabular]
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1930 Adevărul, nr. 14 287, 1: El [Timotei Cipariu] este și autorul unei cuprinzătoare Poetici unde o terminologie prea îngreuetor savantă cerea elevilor miracole de mnemotechnică, de vreme ce vorbea despre monometrul hypercatalect, dimetrul brachicatalect și trimetrul acatalect, despre cadența laxă și carminele omnoraetrice.
Încă 5 citate
– Var.: înv., rar acatálecton adj.
– Pl.: acatalecte și (după gr.) acatalecta.
– Din fr. acatalecte. – Acatalecton < ngr. ἀκατάληκτος, ἀκατάληκτον.