Grecism înv. Dezordine, bulversare.
- 1767 ap. Studii, nr. 4, 836: De veți cunoaște vreo acatastasie sau nesârguință dascălilor, să se îndrepteze și în scris să ne înștiințați, căci noi voim ca să se păzească buna orânduială a fi spre folosul celor ce năzuiesc la învățătură.
- 1776 Acte judic., 56: Din luminată porunca innalțimii tale, … să arătăm fieșcăruia orinduiala ce este dreaptă și să cuvine a avea hanul acesta, lipsind acatastasiia ce s-au urmat până acum și aducându-i pe toți chiriiașii față de innaintea noastră, le-am arătat ceia ce este cu dreptate.
- 1785 ap. URECHIA, Ist. Rom., I, 344: Fiindu-că nu putem suferi nici de cum în Divanurile și în Depertamenturile judecaților acatastasii și nedreptăți, iată de obște poruncim, cu acestă Domneasca noastră carte.
- 1793 în Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom XV, 273: Pentru care, nesuferind Domnia Mea în vremea noastră să fie stăpânirea cu acestă acatastasie, iată scriem dumnevoastre, să îndreptați, să întăriți, să puneți în faptă cum trebue orânduiala străjilor pentru paza Bucurescilor.
- <1830–1831> ZILOT ROMÂNUL, Ist. Țării Rom., 39: Și în cea după urmă, la atâta au adus treaba cu a sa proastă chivernisire, de s-au și răsipit, fugind toți în toate părțile. … De e strâmb sau după lege, Nici că prin gând îi trecea. Care mai dă dimineață i să arăta în față, Ce-i zicea așa făcea. Așa acatastasie, așa scârnavă domnie.
- 1887 HEM, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 6 citate
– Scris și: acatastasiia.
– Pl.: acatastasii.
– Din ngr. άκαταστασία.
Referințe bibliografice:
1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 12; 1939 GÁLDI, M. Phan., 137; 1939 T. PAPAHAGI, Contrib. Lex., 9; 1978 Form. Cuv., II, 42.
