FILOZ. Care nu poate fi clasificat, introdus în categorii.
- 1931 BLAGA, T. Cun., 59: Între metafizicienii timpurilor, Șamkara e, alături de Plotin, acela care afirmă cel mai hotărât că Dumnezeu e acategorial (indeterminabil prin concepte).
- 1936 Curentul, nr. 3 183, 2: Cum poate lucrul afecta simțurile, din moment ce el este acategorial? Kant n-a răspuns, acestei obiecții.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 70: Există deci universalul și în logica indiană – nu numai în logica lui Aristotel. Dar în logica indiană, universalul are o situație specială care depășește statutul ontologic al lui Aristotel: el este, în stratul lui ultim, acategorial, despre el nu se poate spune nici că există, nici că nu există.
- 1986 DUMITRIU, Eseuri, 399: Este evident deci că existența este socotită ca fiind acategorială. Ea depășește toate conceptualizările noastre, iar ele se sprijină toate pe existență.
Încă 3 citate
✧
(Substantivat)
- 1931 BLAGA, T. Cun., 60: Ca supremă abstracție Brahman se subtilizează în acategorial, ca totalitate a existenței Brahman dobândește toate atributele.
- 1985 Viața rom. (R. US), nr. 2, 48: Să spunem acuma, ca o concluzie preliminară, că prin originar, Existența (sau Ființa, dacă se preferă, în fond important este să năzuim spre lume așa cum este ea și nu altcum) face să se ivească inteligibilul și se trece de la acategorial la categoricitate.
Încă un citat
✧
P. ext.
- 2006 DGLR, V, 285: Subtilă și eficientă în analiza imanentă a textului, metoda se relevă failibilă sub aspectul contextualizării istorice, unde, … în absența componentei „tehnice” care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”.
– Pronunțat: -ri-al.
– Pl.: acategoriali, -e.
– Pref. a- + categorial.
