ACARCÚM adv.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACARCÚM adv.
Transilv., înv. (Astăzi păstrat la românii din Ungaria) Oricum.
  • 1783 MAIOR, Procanon, 35: Adică, fiindcă șederea întâiu iaste lucru den afară, carele la învățătura și avtentia soborului nici nu poate ceva adaoge, … măcar va ședea unul în locul cel mai întâiu, măcar altul, acar cum va fi, soborul nesmântnic iaste și a cerea întâia ședere la masă, evangheliei lui Hristos să împrotivește.
  • 1887 Gazeta de Transilv., nr. 262, 3: Dicționar poporal (Cuvinte românesci din jurul Năsăudului…) … Acarcum = ori cum.
  • 1960 Lexic Reg., I, 67: Acarcum ai lucra, nu le place (Com. Girișu de Criș – Oradea).
  • 1966 Tribuna (R.), nr. 48, 5: Dacă trăia, nu mai porunceau domnii grofi acarcum.
  • 1984 Libertatea, nr. 2, 7: Cam on jumătate dă ceas am rămas noi în apă, da’ pă hortacu nost, acarcum l-am cotat noi cu uătii, nu l-am aflat.

– Scris și: acar cum.

Acar1 + cum. Cf. magh. akármint.

Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1953 SCL, 216; 1960 Mater. Cerc. Dialect., 43; 2023 DELR2 s. v. acar4 (delr.lingv.ro).

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar