Transilv., înv. (Astăzi păstrat la românii din Ungaria) Oricât.
- <1820–1830> VULCAN, Tractat, 545: Lesne poate priceape fieștecine cum că chipzuiesc (am înaintea ochilor) întâi pe duhovnici, căci nu-i sat, nu-i bordei, nu-i casă, acar cât de depărtată, în toată țara, carea n-ar putea cu dreptu pofti de la vreunu dintră ei ajutoriu și facere de bine.
- <1935–1936> An. Arh. Folk., V, 139: Soacră, soacră, poamă acră, Acar cât i put’a coace, Poamă dulci nu t’-i face, Că n-ai văzu nicio cioară sură, Nicio soacră bură; Nicio cioară albă, Nicio noră dragă.
- 2003 Libertatea, nr. 6, 13: Apu s-aceie iera o treabă bună că și noi, pruncii, ne obișnuiem dân vreme cu lucru și cu rânduiala, învățând că păntru acărcât dă mic câștig treabă să aduci jerfa cuvenită.
Încă 2 citate
– Scris și: acar cât.
– Var.: acărcất pron. nehot.
– Acar1 + cât. Cf. magh. akármennyi.
Referințe bibliografice:
1953 SCL, 216; 1960 Mater. Cerc. Dialect., 43; 1986 TDRG2, I; 2023 DELR2 s. v. acar4 (delr.lingv.ro).
