Transilv. Fiecare; oricare.
- c. 1650 D. Val.-Lat.
- <1760–1761> Biblia <1760–1761>, III, 266: Că ziceți: „Unde iaste casa căpeteniii și unde sunt sălașele necuraților?” Întrebați pre acar carele dintre călători și togma aceastea îl veți cunoaște a le înțeleage.
- <1780–1801> MICU, D., 99.
- 1887 HEM, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1903 Luceafărul (R.), nr. 22, 368: Vom vedea mai la vale, că tot acest ritm (4+4+4+2) domnește și în [cântecul unguresc] … Mere-acasă / la pădure, … / Haida, care / acarcare / care acar- / care.
- 1928 Arh. Som., nr. 9, 102: Că pentru aceea a dăruit înălțatul împărat moșie bisericii la câmp și grădină în sat cu aceea tocmeală, că poporenii să ție cele de lipsă și casă parohială pe ea, care Dumniavoastră o puteți pune în acarcare din 3 sau 4 locuri, ce v-am arătat.
- <1930–1937> ALR, I/I, 297/144: Acarcare lucru la timpu lui.
- <1930–1937> ALR, II/I, 3 094/349: O băut acarcare câtă i-o trăbuit.
Încă 8 citate
– Scris și: acar care.
– Acar1 + care. Cf. magh. akármelyik.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1923 Dacoromania, III, 399; 1939 SCRIBAN, D., 62; 1953 SCL, 216; 1960 Mater. Cerc. Dialect., 43; 2000 TDRG3, I, 11; 2023 DELR2 s. v. acar4 (delr.lingv.ro).
