MUZ. (Despre modul de executare a unei lucrări muzicale) (Care se execută) fără acompaniament
instrumental.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 691/9: A capela (A capella) o expresie muzicală ce însemnează o deopotrivă pășire a muzicei vocale instrumentale, seau arătând că tactul are a fi mai repede decât în muzica de hor.
- 1871 LMD, I.
- 1898 Enc. Rom., I, 706: C[apele]lor au fost destinate cele mai frumoase producțiuni ale stilului polifonic vocal, singurul stil admis în biserică până cătră sfârșitul sec. XVI, de unde și numele de stil a cappella ce i s-a dat.
- 1899 D. Muz. Voci, I.
- 1927 Gândirea (R.), nr. 6, 229: Catargi n-a cunoscut însă muzica bizantină și nici rolul ei în practica noastră religioasă. Altfel n-ar fi scris acele searbăde coruri „acapella” și n-ar fi săvârșit eroarea de transpunere a recitativului bisericesc într-un motiv gamal ce vrea să fie al doinei, cu utilizarea nelipsitei secunde mărite.
- 1964 Viața rom. (R. US), nr. 3, 170: Prin simplitatea mijloacelor și forța expresiei, se caracterizează impresionanta frescă epică pentru cor a cappella „Miorița”, țesută pe canavaua minunatei balade populare cu același nume.
- 1979 D. Muz., 219: Witt, Franz Xaver (9 febr. 1834, Walderbach – 2 dec. 1888, Landshut), muzicolog german, compozitor de muzică religioasă (mise, motete a cappella).
Încă 6 citate
✧
P. anal.
- 2008 Apostrof, nr. 4, 6: Pentru mine, cartea pune vremelnic împreună cinci acute și expresive singurătăți în stare să sugereze/să aproximeze, prin cele cinci execuții a cappella, cum stă poezia românească a zilei, dincotro vine și încotro pare să se îndrepte.
– Scris și: a capela, a capella, acapella.
– Din it. a cappella.
Referințe bibliografice:
1975 DEX; 1979 D. Muz.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 D. Term. Muzic.2
