Acțiunea de a acapara și rezultatul ei.
1.
COMER. Cumpărare a mărfurilor sau a unei anumite categorii de mărfuri de pe piață pentru
obținerea, prin revânzare, a unor profituri mai mari. Cf. acapara (1).
- 1878 KOGĂLNICEANU, Orat., III1, 38: Dacă se admite principiul că se pot cumpăra pământurile sătenilor de un singur om, fie acesta și clăcaș, consecuența este că acapararea nu mai poate avea margini!
- 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 363: Din pricina acestei acaparări criminale, aceste forțe sociale, „diviziunea muncii și cooperațiunea”, lucrează defectuos, produc de multe ori rezultate nefericite, contrarii spiritului și tendinței lor.
- 1893 DDRF, I.
- 1912 C. BACALBAȘA, Buc., IV, 49: Câțiva speculanți puseseră mâna pe un număr însemnat de case mari. … Din inițiativă parlamentară s-a depus un proiect de lege menit să lovească în toate acapărările.
- 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 300: „Financial News” publică un articol important prin care se susține necesitatea Angliei de a deschide credite importante în Ungaria și în România spre a împiedica acapararea piețelor din aceste țări de către Germania.
- 1952 Studii, nr. 3, 37: Faptul că guvernul francez s-ar fi angajat să cumpere întreaga producție de petrol a României deranjează pe naziști. Ei vor încerca … să arate pierderile efective pentru comerțul românesc din cauza acestei acaparări a petrolului de către Franța și să producă astfel o îndreptare a opiniei publice spre Germania.
- 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 279: Legea islamică nu intervenea direct în viața economică, în stabilirea sau în controlul prețurilor, – dar interzicea acapararea mărfurilor în scop de speculă.
- 1998 D. Sociol., 241: În locul preocupării pentru producție și pentru cum trebuie produs, [în regimurile fanariote] se manifestă preocuparea pentru speculație (cu titluri, funcții, cu moneda, cu puterea), pentru cât se poate obține fără muncă, prin speculație ori prin acaparare.
Încă 7 citate
2.
Luare în stăpânire în mod forțat, abuziv a ceva; însușire, apropriere ilegitimă. Cf. acapara (4).
- 1876 C. BACALBAȘA, Buc., I, 175: Acapararea puterei de către partizanii dualității Rosetti – Brătianu, adică de către partidul roșu, a provocat, firește, sfărâmarea acelui mare partid național-liberal care se înjghebase în opoziție.
- 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 30: Dar natura politică caută negreșit să dea activității administratoare o dezvoltare excesivă și parazitară, potrivit apetitelor sale elementare de putere, de glorie și universală acaparare.
- 1930 C. BACALBAȘA, Buc., III, 183: Germania … voia să ia măsuri din vreme pentru ca România să nu se poată mișca împotriva voinței Berlinului. Una dintre aceste măsuri era și acapararea Arsenalului din București astfel ca România să rămână dezarmată fără ajutorul Germaniei.
- 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 14: De la împăratul care cerea școlii să-i facă soldați … aceeași „Deutschland über alles” își urmărește funcția ei vitală de cultură ca mijloc de acaparare a globului.
- 1952 Studii, nr. 3, 56: Germania nazistă încheie cu Japonia la 25 noiembrie „Pactul Antikomintern”. Toate anexiunile, toate actele de acaparare se făceau acum sub camuflajul acestui pact.
- 1969 OLTEANU – ȘERBAN, Meșt., 126: Rezultatul acestui proces de acaparare a ocinelor consătenilor săi a fost aservirea satului Micești.
- 1977 PREDA, Viața, 5: Din această întâmplare ar reieși că instinctele de acaparare m-au dus departe de viață, ceea ce nu s-a dovedit.
- 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 74: Numeroase dar mici …, orașele-state [sumeriene] conduse de regi sau de guvernatori (patesi) erau mereu în conflict între ele, pentru supremația politică sau acapararea de noi teritorii.
- 2009 D. Enc., VII, 336: [Împăratul bizantin Vasile Bulgaroctonul] … a făcut importante achiziții terit[oriale] în Armenia și Georgia. A încercat prin Novella din 996 să îngrădească procesul de acaparare a pământurilor de către stăpânii feudali (dinați).
Încă 8 citate
✧
P. anal.
- 1913 ARGHEZI, Tablete cron., I, 51: Domnia sa [tânărul artist] izbutește în rândul întâi, prin acapararea unei săli întregi [de vernisaj] și a unui întreg părete ocupat cu un basm multicolor, care trebuie să poarte un nume de prăjitură sau de maioneză.
- 1929 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., VI, 191: La unii [spiritul cenacular] se manifestă sub formă de acaparare de situații, premii, comisii, ascensiuni sociale.
- 1931 GAFENCU, Îns., 153: Jignit mai întâi în orgoliul său, de regizor al unei puteri executive pe care o aranjase cum îi venea lui mai bine …, prin acapararea bruscă a tuturor prerogativelor regale de către noul rege, Maniu ar fi putut totuși găsi o cale de înțelegere.
- 1938 ARGHEZI, Pensula, 264: Inspirat de la grafica industrială germană și necunoscând forma, viața și raporturile, el se eschivează în linie geometrică, în rastere, zigzaguri și curbe, izbutind un gen rigid, uniform și bolnav de sărăcie, și care, prin acapararea tuturor copertelor și afișelor, a redus invenția la o monotonie rece.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 10: Academismul, adică acapararea rutinară a anumitor procedee tehnice și anumitor ticuri mecanice în execuție, … nu reușește să trezească … decât oroarea autenticității în fața artificialului.
- 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 154: Acapararea titlului de strategia profitului a devenit însă manifestă în timpurile mai noi.
- 2005 GOMA, Jurn., XIII, 346: Cine citește articolele din Gândul și Gardianul înțelege repede că primul plan este bătaia pentru acapararea revistei „Viața Românească” și, mai ales, a banilor dați ei de către Ministerul Culturii.
Încă 6 citate
3.
Monopolizare a atenției; subjugare; captivare. Cf. acapara (3).
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1933 IBRĂILEANU, Adela, 34: Amorul alungă prietenia dintre un bărbat și o femeie, pentru că încrederea și simpatia nu pot ține piept pasiunii arzătoare de primitiv, dorinții de acaparare, suspiciunilor și celorlate porniri egoiste ale amorului, care otrăvesc mai ales sufletul bărbatului, așa de inferior femeii în această privință.
- 1935 BLECHER, Pub., 631: Orgoliul intelectual … face parte din complexul de acaparare; el este nevoia de a-și accentua superioritatea și de a nu admite nimic fără control personal.
- 1974 SIMION, Scriit., I, 23: Cel care iese mai luminat pe dinăuntru din asemenea relatări este nu naratorul (eroul) aventurii, ci ascultătorul: Miron Radu Paraschivescu, cu simțurile și fantezia pururi inflamate, cu o mare dorință de acaparare pe acest plan.
Încă 3 citate
– Pl.: acaparări și rar acapărări.
– V. acapara.
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2, 53; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1900 ȘIO, II , 252; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D Etim.; 1975 DEX; 2001 MDA, I, 2007 DEXI.
