Transilv., înv. (Astăzi păstrat la românii din Ungaria) Oricând.
- <1760–1761> Biblia <1760–1761>, V, 243: Și ai dat lui Enoh o parte, carea s-au săcat a treia zi, ca să lăcuiască în ea, unde sânt munți o mie. … Iară lui Leviathan i-ai dat a șeaptea parte umădă și o ai ținut să fie spre îmbucarea acar a cărora și acar când.
- 1932 An. Arh. Folk., nr. 1, 208: Vara, acarcând, me[rge] fata cu o babă în pădure, în Conjă, baba cu pălincă și cu plăcinte, la corciu cu mătrăgună.
- 2003 Libertatea, nr. 28, 13: Asta numa d-aceie v-o amintesc, dăoarece cu el mă-ntălnesc dă cile mai multe ori, apu acărcănd trece pă lângă noi, tădauna ne vorovim cât mai mult, cât mai puțin, c-așe să cuvine întră vecini buni.
Încă 2 citate
– Scris și: acar când.
– Var.: acărcắnd adv.
– Acar1 + când. Cf. magh. akármikor.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1923 Dacoromania, III, 399; 1953 SCL, 216; 1960 Mater. Cerc. Dialect., 43; 2000 TDRG3, I; 2023 DELR2 s. v. acar4 (delr.lingv.ro).
