1.
S. m. Înv. Fabricant de ace (1).
- 1825 LB.
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1852 Gazeta de Transilv., nr. 16, 1: Lucrătorii cu fer și oțel (lăcătarii, … cuțitarii, acarii, faurii de instrumente, tristărarii).
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 CIHAC, D. Et., I, 2.
- 1871 LMD, I.
- 1887 HEM, I.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 11 citate
2.
S. n. Înv. Cutiuță în care se țin ace (1).
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 36v/22.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, V., I, 30.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1871 LMD, I.
- 1881 MO, nr, 122, 3 705: O daltă, o tabacheră, un acar, un briceag, o sticluță și un lacăt.
- 1887 HEM, I.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 9 citate
3.
S. n. Transilv. Obiect metalic, de forma unei semilune, utilizat de femei pentru aranjarea părului.
- 1890 MARIAN, Nunta, 273: După ce s-au adunat toți cei ce au avut să se adune, încep druștele și cu nevestele cele tinere, ca și în sara premergătoare, a pieptăna pe mireasă, a-i despărți părul, adică a-i face cărare cu un fel de unealtă de fier numită acar.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă un citat
4.
S. m. Muncitor feroviar care manevrează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și
asigură întreținerea acestora; astăzi rar macagiu.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1901 SĂGHINESCU, Vocab.
- 1912 PATRAȘCANU, Proză, I, 242: D-l Serbenciu schiță cu mâna, în mic, semnul pe care acarii la drumul-de-fier îl fac mare, în fața primejdiei.
- 1914 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 60: Pitache îl zorește [pe Năiță], răsucindu-și șapca cu mâna, ca acarii de la drumul de fier.
- 1923 Epoca, nr. 152, 4: Acarul Păun – în sarcina căruia autoritățile aruncă răspunderea catastrofei – a dispărut fără urme.
- 1927 BRĂESCU, Add., 357: Când două trenuri se ciocnesc, se găsește întotdeauna un țap ispășitor, fie chiar numai în persoana acarului.
- 1933 ZAMFIRESCU, Maidanul, I, 48: Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte.
- 1942 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., III, 57: Iată un acar de drum de fier, vestitul Ion Păun, autorul dezastrului de la Vintileanca de acum 20 de ani.
- 1949 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 332: Un acar trecu cu un ciocan mare pe umăr.
- 1957 BARBU, Oaie, 239: Acarii abia mai vedeau semnalele semafoarelor, peste șine atârna o pânză lăptoasă.
- 1963 ARGHEZI, Răspântii, 56: Ei [copiii] bănuiau că poruncesc unui tren din orar, și fiecare își făcea datoria lui de funcționar al căilor ferate, de frânar, de acar, de controlor, de încărcător de mărfuri, de mașinist și de ajutor de cazan.
- 1967 BARBU, Șos. Nordului, I, 165: Se auzeau trenurile în manevră și acarii fluierau la macaze.
- 1970 MUȘATESCU, Proze, 162: Acar – individ care ia trenul peste picior.
- 1982 BLANDIANA, Proiecte, 129: În afara unchiului Emil și a tușii Turica, a miresei, a vornicului și a preotului bătrân, grupul … mai era format din nana Salomie …, din mire și doi țărani, între care cel mai tânăr, acar la CFR.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 355: Sică Enăchescu se dezmetici; îi porunci vărului mamei sale să nu lucreze ca ceilalți, ci să fie acar, cu interdicția de a-și scoate cămașa.
Încă 15 citate
✧
(Ca termen de comparație)
- 1930 VORONCA, Proze, I, 23: Vreau încordarea poetului, precum acarul dispărut brusc sub perdeaua vitezei schimbând trenul, tăind izbucnirea farului semnal în arteră.
✧
Fig.
- 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 502: [Dan Hăulică] își asumă rolul neostentativ muncitoresc de acar pe căile artelor, cu gândul de-a trimite trenurile unele peste altele, fără riscuri catastrofale, făcându-le doar să sclipească unele la lumina celorlalte, ca într-un dans al săbiilor.
✧
Sint. Acarul Păun = persoană lipsită de importanță căreia i se atribuie întreaga responsabilitate pentru
un accident de proporții; țap ispășitor.
- 1939 ARGETOIANU, Îns., VI, 10: Acarul Păun a făcut pui … Ziarele de azi dimineață ne aduc vestea că o serie de impiegați inferiori C.F.R. din stațiile Galați și Frecăței au fost dați în judecată ca răspunzători de accidentul feroviar.
- 1996 BUZURA, Tentația, 40: La Pitești, la o foarte importantă uzină, a explodat un cazan care l-a proiectat pe supraveghetor undeva în curte. Ancheta a stabilit imediat că vinovatul era acarul Păun, supraveghetorul pe care îl știau mort.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 279: Pavel Clopotarul a fost fanaragiu și surugiu de poștă, dar luat pretutindeni drept un fel de acar Păun, așa că acum s-a rupt de lume.
Încă 2 citate
5.
S. n. Munt. Ac de siguranță.
- 1967 Lexic Reg., II, 67.
– Pl.: (1, 4) acari, (2, 3) acare.
– Ac + suf. -ar. – Sensul 1, calc după germ. Nadler. – Sensul 4, calc după fr. aiguilleur.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE.; 1933 Nomenc. Profes., 6; 1957 LTR2, I; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
