1.
Adj., s. m. COMER. (Persoană) care cumpără mărfurile de pe piață în vederea speculei; speculant.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1878 KOGĂLNICEANU, Orat., III1, 33: Nu mă pot uni într-un mod absolut cu opiniunea domnului Stătescu, care condamnă prea mult acel proces care l-a făcut domnul Opran țăranului acaparator.
- 1887 KOGĂLNICEANU, Orat., III4, 110: După mine, domnul Palade era rău informat când a spus că această lege are să favorizeze pe cămătari, pe acaparatori în vederea marei dezvoltări ce are să ia valoarea pământului în Drăgășani.
- 1889 LAHOVARI, Discursuri, II, 115: În mijlocul dezordinelor de stradă, unul din revoluționari se prezintă la bancherul Rothschild și-i zice: domnule, s-a isprăvit acum cu clasele dirigente și cu acaparatorii de capitaluri.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1938 ARGETOIANU, Îns., V, 18: Ceea ce trebuie să dispară e profitul ilicit al acaparatorilor și al intermediarilor, care, ca în toate perioadele de criză, a luat o dezvoltare îngrijorătoare prin lipsa oricărei măsuri de control și de facilitare a transporturilor și a tranzacțiilor.
- 1945 CĂLINESCU, Cron., 67: Pe dată ce [domnul Costică] are bănuiala că un articol e pe cale de a dispărea, își face provizii, nu exagerate (el nu este un acaparator), ci suficiente. Asta îl împinge la gesturi amuzante.
Încă 6 citate
2.
Adj., s. m. (Persoană sau grup) care își însușește în mod ilegitim bunuri materiale, care dorește
să cumuleze funcții, să parvină; acaparant (1).
- 1861 ALECSANDRI, Coresp., II, 50: Aștept acum cu răbdare cei 300 # [franci] datorați de dl. Botez și nădăjduiesc că te-ai aranjat deja în așa fel încât să poți să-l faci pe acest acaparator să înapoieze ce a luat pe nedrept.
- 1881 EMINESCU, Pub., IV, 353: Cumulardul prinț Dim. Ghica … e în același timp prezident la Societatea Dacia – România, la Creditul Financiar Rural, la Regia tutunurilor … neavând pereche decât un alt cumulard și acaparator de funcții, vestitul general … Davila.
- 1891 BACALBAȘA, Pub., 24: Și această foamete oribilă naște fatal o jacherie universală, neorganizată, de mii de ori mai groaznică decât aceea de acum câteva veacuri și, desigur, funestă nu numai păturii acaparatoare, dar și poporului.
- 1893 DDRF, I.
- 1916 IORGA, Discursuri, 350: Trebuie să ne gândim … la acele sute de mii de oameni acoperiți în nenorocire cu laurii gloriei, precum exploatatorii descoperirilor industriale de pretutindeni, acaparatorii lor sunt acoperiți de rușine pentru înseși mijloacele prin care și-au câștigat biruința.
- 1935 PUȘCARIU, Mem., 826: [Ion Bianu] a văzut atât de multe lucruri rele, a cunoscut atât de mulți acaparatori și însetați de banul public, încât el, care avea să păzească patrimoniul scump al Academiei, trebuia să fie cunoscut ca un cerber neîmpăcat.
- 1950 Viața rom. (R. US), nr. 10, 283: În acest orășel un „om mărunt și viclean, animat de dorința de a face un business ușor și rentabil, un acaparator nemernic”, ajunge dintr-odată o persoană foarte „importantă”, un individ de care ziarele scriu neîncetat, despre care vorbesc posturile de radio, etc., etc.
- 1978 PALEOLOGU, Treptele, 185: Sadoveanu mai are o reușită cu „Paștele Blajinilor”, în care reapare întregul tacâm sămănătorist: relațiile patriarhale dintre un boier … și țăranii săi, antiteza cu burghezia rurală acaparatoare, intervenția justițiară și spectaculoasă a unui soi de haiduc picat din cer ș. a. m. d.
- 1980 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, I, 86: Problema de clasă transpare în această formă erotizată: seducătorul de inimi, poetul delicat și visător, se dovedește a fi cusut în aceeași piele cu un acaparator de ranguri, mic la suflet și calculat. Manoil este un Ruy Blas.
Încă 8 citate
3.
Adj. Care își exercită abuziv influența, prin intimidare și acțiuni agresive; expansionist.
- 1908 N. Rev. Rom., nr. 2, 21: Pe de o parte închide ochii la persecutarea românilor din Ungaria, sub pretext că nu poate interveni acolo, iar pe alta rutenizează pe românii din Bucovina, care se află sub directa ei conducere, această Austro-Ungarie acaparatoare, șireată și de rea credință, este singurul nostru amic direct în politica europeană! Lupul păzind oaia!
- 1913 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., IV, 125: „Dreptul celui mai tare”, „dreptul pumnului și al necesității” servă în adevăr, dar țărilor mari și tari, țărilor acaparatoare. În virtutea acestui drept … nedrept sunt sugrumate toate țările mici de cele mari și puternice.
- 1933 Transilvania, supl., 7: Este în firea poporului român că politica noastră etnică nu poate să fie agresivă, acaparatoare, intolerantă.
- 1939 STĂNILOAE, Ortodoxie, 95: Atâta timp cât ești în funcția pură de legitimă apărare a neamului tău împotriva unor neamuri acaparatoare, nu putem spune că păcătuiești.
- 1952 Studii, nr. 3, 90: Timp de peste 10 ani acest epistat a condus întreprinderea manufacturieră de la … București, timp în care a reușit să producă postav pentru consumul intern și pentru piața acaparatoare a Constantinopolului.
- 1977 PAPU, Din clasicii, 24: Ideea simulării, a inhibării, a ascunderii apare, însă, teoretizată, cu mult înainte, de către Neagoe Basarab. Solilor care vin din partea unor puteri primejdioase și acaparatoare, domnul să li se adreseze „nu cu cuvinte de taină și cu vorbe care sunt ascunse, ci cu vorbe proaste”.
- 1985 Studii, nr. 8, 746: Edificarea statului național român modern a constituit în această parte a Europei, dominată de ambițiile acaparatoare ale imperiilor absolutiste vecine, un factor de progres, echilibru și stabilitate.
Încă 6 citate
✧
(Substantivat)
- 1908 N. Rev. Rom., nr. 2, 21: Îngrijat – cu drept cuvânt – de tendințele acaparatoare ale Rusiei, indignat de nerecunoștința acelui mare imperiu care ne-a răsplătit cooperarea la război prin răpirea Basarabiei, statul românesc e aruncat în brațele altor acaparatori, tripla alianță.
✧
Fig.
- 1972 PALER, Memorie, 297: Ruinele Colosseumului sunt parțial trucate. … Prin secolul al XIX-lea, mai creștea acolo o vegetație acaparatoare.
4.
Adj., s. m. (Persoană) care își arogă dreptul de a pune stăpânire pe ceva sau pe cineva; monopolizator; posesiv; acaparant (3).
- 1913 ARGHEZI, Tablete cron., I, 251: Domnul dr. Racovski umple revista cu o polemică împotriva tuturor și a toate, lipsită de orice cachet literar. Doctorul e un acaparator.
- 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 356: Spun toți, cari l-au cunoscut, că Proust era un prieten acaparator până la exasperare.
- 1955 A. VOINESCU, Jurn., 714: Pronunț „fie voia Ta”, dar lipsește elanul viguros al dăruirii totale. Mă mulțumesc cu formula. Și apoi îmi revine mereu gândul trăit la Oxford că Dumnezeu este un tiran acaparator.
- 1977 BUZURA, Orgolii, 62: Inhibată de neputința de a se coordona și copleșită de personalitatea surorii sale – acaparatoare, stăpână și nestăpânită –, se retrase.
- 1993 GOMA, Jurn., I, 296: A conversat cu el [cu Le Clézio] Olivier-Germain Thomas … ca de obicei, în cunoștință de cauză, dar discret; spunând lucruri esențiale, însă neajungând să fie insistent, acaparator, obraznic.
- 2005 DGLR, 284: [Teodor Mazilu] nu vrea să fie considerat un „nou Caragiale”, pentru că „vânează” adevăratul chip pe care îl au impostorii, parveniții, poltronii, copiii răsfățați, femeile acaparatoare și necruțătoare, cu iluzorie înfățișare angelică și bune intenții, stupizii ticăloși de tot soiul.
Încă 5 citate
✧
P. anal.
- 1934 Rev. Fundaț., nr. 12, 633: Se vede de aci că Bogdan-Duică nu avea conștiința de sine acaparatoare, că nu credea a monopoliza cercetările istoriografice și siguranța metodei. Această trăsătură îl onorează.
- 1976 SIMION, Scriit., II, 124: Există, evident [la Blaga], lumea materială, dar ea stă sub semnul unui timp acaparator. Spațiul nu-i decât hrana acestei forțe obscure.
- 1980 Viața rom. (R. US), nr. 8, 93: Autorul nu elucidează, ci eludează, neoferindu-ne răgazul valorificării unor începuturi de clarificare, dirijindu-ne insistent pe tărmul nisipos al incertitudinilor, unde realul este dizolvat în imaginar, proiecțiile imaginative devenind acaparatoare, până la a devora (depersonaliza) insul.
- 1998 BOIA, Jocul, 105: Nici un regim absolutist nu a dispus, nici pe departe, de canalele de influențare a opiniei publice de care dispun regimurile democratice – sau tehnocratice? – de astăzi. Suntem prinși într-o rețea tot mai densă și mai acaparatoare de informație standardizată.
- 2003 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 329: [Este vorba despre o] poezie deopotrivă carnală și simbolică, în psihism incandescent, proze voit șocante ale eului acaparator, proze de ludic fantasmatic, o antologie de deliruri (poezia onirică la români) precum și două sinteze deja intrate printre referințele obligatorii în domeniu.
Încă 4 citate
5.
Adj. Care preocupă exclusiv, care concentrează toată atenția; care subjugă; obsedant, acaparant (2).
- 1925 ARGHEZI, Tablete cron., I, 461: Care sculptor bine introdus printre oamenii fără competență va fi însărcinat să lase viitorului moștenire, două tone de bronz topit într-o mediocritate acaparatoare?
- 1937 Gândirea (R.), nr. 10, 502: Literatura se anarhizează, de la poezia stăpânită de zvonurile simbolismului sau de încâlcitele enigme expresioniste până la romanul abundent în pervertiri și sodomii, entuziastă apologie a viciului, adulmecat în formele exagerate ale pornografiei acaparatoare.
- 1974 SIMION, Scriit., I, 23: Dragostea este mereu privită în oglinda durerii. Miron Radu Paraschivescu insistă asupra vitalității ei acaparatoare, devoratoare.
- 1993 CĂRTĂRESCU, Nostalgia, 332: Era de-ajuns să se prefacă a-l lovi ca să mai audă încă o dată muzica fără de care nu mai putea trăi. Cu cât agresiunea era mai puternică, cu-atât muzica devenea mai acaparatoare.
- 2007 DGLR, VI, 146: Aici se interpretează legenda întemeierii Romei în sensul triumfului libertății împotriva tiraniei. Caracterele sunt reduse la o pasiune unică, acaparatoare: setea de putere – Amuliu, răzbunarea – Rhea-Silvia.
Încă 4 citate
– Pl.: acaparatori, -oare.
– Acapara + suf. -tor.
Referințe bibliografice:
1900 ȘIO, II1, 252; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acapara (delr.lingv.ro).
