1.
(Obiect sau înv., rar persoană) care a fost luat în stăpânire în mod abuziv; răpit.
- 1862 ANTONESCU, D., 19: Acaparațiune … Starea acaparatului.
- 1872 Românul (Z.), 21 iun., 539: Nimica nu poate confirma mai bine zisele noastre decât acestă dare de seamă; o reproducem aci ca o probă neîndoioasă despre reușita ce am avea în crearea altor societăți de acestă specie și de altele acaparate acum de străini.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 192: Atunci în adevăr țara, avere publică și averi particulare, ar deveni proprietatea exclusivă a unei coterii lacome de aur câștigat făr’ de muncă și de demnități acaparate fără știință și merit.
- 1885 Curierul, nr, 92, 1: De aceea se văd în scurt posesori de multe pogone în comună acaparate de la consătenii lor și de capitaluri … cum nu dispun adesea nici proprietarii mari.
- 1892 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., III, 21: În Germania, spre pildă, după ce s-a dizolvat „Marca” (comuna), dar cei mai privilegiați, mai bogați, mai puternici – aceia care aveau instrumente de muncă, ateliere, pământ acaparat – au găsit imediat forțe exploatabile în membrii mai săraci ai fostei comune, care ajungeau cu atâta mai mlădioși cu cât nu mai era comuna cu instituțiile comunale pentru a-i ocroti.
- 1964 PANAITESCU, Obștea, 75: Imunitatea este un mijloc puternic de aservire a obștilor țărănești, recunoașterea de către monarh a drepturilor economice, politice, administrative, militare ale feudalilor asupra supușilor lor, țăranii producători direcți, drepturi acaparate înainte de întemeierea statului, când neexistând statul, stăpânii exercitau funcțiile politice pe domeniile lor.
Încă 5 citate
✧
P. ext.
- 1911 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., V, 59: Din împărțirea și acapararea aceasta rezultă cele mai mari inconveniente de dezvoltare pentru țările acaparate, dar rezultă asemenea inconveniente grave și pentru dezvoltarea morală și democratico- socială a țărilor acaparatoare.
- 1919 VINEA, Pub., I, 236: Dezvoltarea liberală însă poartă cu sine germenul dizolvării și distrugerii ei: proletariatul amploiaților și uvrierilor din acaparata Românie.
- 1939 ARGETIOANU, Îns., VI, 331: Gafencu la Atena și Teobald (sau Teofil?) Sidorovici la Lemberg reprezintă cu demnitate România întregită. La Lemberg se simte lipsa Nușetei, acaparată de greci.
Încă 2 citate
2.
Fig. Copleșit; monopolizat.
- 1894 Lupta, nr. 2 442, 2: Fascinați de minunile cari sunt acumulate în ele, artiștii acestui veac parcă nu au avut altă preocupare decât să merite a sta în tovărășia lor și acaparați de idealul epocilor dispărute, ei n-au observat că se închid într-un domeniu archeologic.
- 1952 Viața rom. (R. US), nr. 12, 203: Marghiolița … prea acaparată ca să ia parte la ce se întâmplă, profită de neatenția lui Manolachi și părăsește loja.
- 2002 România liter. (S.), nr. 48, 19: Personalitatea extraordinară care a fost Sofia Nădejde în plan social, acoperind un număr impresionant de proiecte și de realizări, era – în viața personală – femeie cuminte, măritată la optsprezece ani, mamă a numeroși copii, soție exemplară, acaparată de mulțimea îndatoririlor ce și le-a asumat.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 458: Nu în disputa directă, acaparată de mărunțișuri, se află principalele deosebiri de vedere dintre ei.
Încă 3 citate
– Pl.: acaparați, -te.
– V. acapara.
Referințe bibliografice:
1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom., 100; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 2001 MDA, I.
