Nimic de afișat

1 rezultat
ACADEMÍE s. f.
1. FILOZ. Școala fondată de Platon în Antichitate sau una dintre școlile filosofice care i-au succedat; p. gener. școală filosofică.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 278.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 356: Academie. Un loc lângă antica Atena unde se adunau nisce filosofi ce se numiră apoi academiaci. [Vocabular]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 159: Această școală s-a numit „academică” de la un loc numit „Academia”, … situat afară de Atena. Aici și-a deschis Platone academia sa.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 53.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1930 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., I, 218: Filosofia lui Platon și a succesorilor lui se cheamă „academism”, pentru că școala lui se ținea în grădinile lui Akademos (de aci ne vine nouă cuvântul academie, după cum cuvântul liceu ne vine de la Lyceum, loc unde se ținea școala lui Aristotel).
  • 1957 CĂLINESCU, Cron., 167: Clasicul nu imită, nu pastișează, nu fură teme perimate, privește prezentul grecește, aceasta-i tot. Ceea ce făceau platonicienii în Academie făcea și Benjamin Constant în diligență, împreună cu tovarășii de călătorie și va face și azi, în avion sau pe transatlantic.
  • 1969 DUMITRIU, Ist. Log., 122: Sub numele de „Academia veche” se înțelege școala platonică, adică discipolii imediați ai lui Platon.
  • 1971 BĂNCILĂ, Definiția filoz., 189: Oamenii au făcut întotdeauna educație …, fără să știe filozofie … Dar, înainte, oamenii erau mai naturali, ei aveau intuiție și foarte mult instinct, care face, în fond, mai mult decât o academie.

2. Înv. Școală superioară (fondată de un domnitor, monarh); instituție de învățământ superior; p. ext. universitate.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 33.
  • 1757 EUSTATIEVICI, Gram. Rum., 6: În vrednicia materiei aceștiia îndrăzneală arătând pre adăparea cea puțină și slabă a minții mele, prin alergarea îndelungatii vremi dintru izvoarăle cele adevărate pururea curgătoare și nesfârșitoare, în părțile Moscóviei, în Académia … cea din Kiev, m-au silit a adăoga închipuire și silință spre săvârșirea lucrului gramaticii rumânești.
  • 1766 ap. URECHIA, Ist. Rom., II, 268: Chrisovul [domnitorului Grigore Alexandru Ghica] dispune: „ce va prisosi din venituri și din cheltuelile ce se vor iconomisi de către epitropi, să se cheltuiască la cărți și la organe matematice și la celelalte trebuincioase ale academiei”.
  • <1770–1780> GHERASIM PUTNEANUL, Gheogr. Noauă, 57v/4: La sfânta liturghie … [iopdiaconii] poartă mitră deosăbită de a patriarhilor și a mitropoliților academii.
  • 1795 AMFILOHIE HOTINIUL, Gheogr., 65/13: Împăratul Petru, călătorind pe multe locuri a Europii, fără de nume de împărat, … au îndemnat pe mulți oameni, învățați, de multe feluri de meșteșuguri, a veni la a sa împărăție, au așăzat acadimii, și colegii pentru toate învățăturile, de au luminat împărăția.
  • 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 86/8: Doftor, acel ce cu deplinătate învață la academii, filosofia sau doctoria sau leagile sau teologhia și priimeaște diploma despre dostoiniciia sa.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1829 Acte Bas., I, 265: După ce au săvârșit pusul în cutare seminariu (sau academie) au fost slobozit cu atestat de a cutărui razread (sau cu cutare academicească treaptă).
  • 1835 ASACHI, Varia, 467: Kiovul, mărturisind cunoștința meritului [mitropolitului Petru Movilă], l-au ales de al său mitropolit, și academiile de Novogrod, de Cernigov și de Moscva sunt lui datoare cu a lor urzire, precum și acea întăi seminarie în Rosia, care au întemeiat-o la Kiov.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, II, 56: Ghiör … are Episcopie, Liceu sau Academie, Seminariu, Arhi-Gimnasiu, Gimnasiu luterănesc.
  • 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 40/8: Inspectorul academii[i] mă prevestise că la întoarcere va visita scoala mea. Era dar să stau dinaintea unui om învățat, unui amic luminat al scoalelor și unui protector.
  • 1850 PELIMON, Coliba, 5/23: Fiind el la Roma, se tot chibzuia ca, înainte de a merge în Orient, să se ducă în Spania să consulte faimoasa academie de la Salamanca.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1857 ORĂȘANU, Misterele, I, 12/21: Și fundă academie, Dupe cum o botezară; Curată șarlatanie, Și taxe mari așezară.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 108: Friderich călătorea … către academia de la Halle, împreună cu doi amici ai săi.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1863 HASDEU, Proză, 66: Iordăchel, fratele Smarandiței, un băiat ca de douăzeci de ani, se procopsea în clasa V a celebrei Academii Mihăilene, promițând a deveni cu timpul un mare „literat”.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 53.
  • 1871 LMD, I.
  • 1888 SION, Suvenire, 123: Cuciuc, camaradul meu, … făcuse clasele gimnasiale la Academia Mihăileană și asculta, ca extern, cursurile de drept ce le făcea … Neculai Docan, care venise doctor în drept de la Paris.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1899 ADAMESCU, Man. Ret., 230: La astă ocazie Asachi a avut norocire a cumpăra documente originale, care adevereau că călugării Greci a Monastirei Trei-Ierarhi ș-a fost apropriat, de una sută cinci-zeci ani, veniturile unor trei moșii care Prințul Vasile-Lupu a fost dănuit Academiei de el fondată în cuprinsul acei monastiri de asemine de el făcută.
  • 1923 D. GUSTI, Pag. Alese, 217: Autorul teoriei monadelor, Leibniz, pentru a înjgheba Academiei sale venituri și bunuri specific academice, adică independente de capriciile oficialității și de vicisitudinile finanțelor statului, a desfășurat … și o bogată activitate fiscală.
  • 1928 IORGA, Ist. Învățământ., 126: Când la 1811 se adăugiră școlile pedagogice, „preparandiile”, cea din Arad fu pentru români. … Se nădăjduia și într-un Seminariu, într-o Academie.
  • 1938 CARTOJAN, Cărțile pop., 262: Nu trebuie dar să ne surprindă faptul că pe vremea lui Brâncoveanu, când se întemeiază o academie grecească în București, … alături de Homer, de Pindar …, fabulele esopice își au locul de cinste.
  • 1943 OPRESCU, Man. Ist. Artei, I, 48: Împăratul [Carol cel Mare] și consilierii lui merg așa de departe, în această direcție [de purificare a limbii latine], încât creează o Academie Palatină … Academia Palatină își propune să dea legi cu privire la corectitudinea limbii scrise, a gramaticii și a artei în genere.
  • 1946 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., III1, 163: [Șerban Cantacuzino] întemeiază la București, în 1679 … o școală de învățătură superioară, sau, cum se spunea atunci, o „Academie”, unde cursurile se făceau însă în greacă veche.
  • 1979 CÂNDEA, Rațiunea, 251: În domnia lui Brâncoveanu (la 1694) … își începe activitatea la București Academia domnească de la mănăstirea Sf. Sava.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 75: Chiar în Moldova, simbolul Mihai începe să se afirme. La 1843, în Cuvântul de deschidere a cursului de istorie națională la Academia Mihăileană din Iași, Kogălniceanu se apropie de voievodul muntean cu simțitor mai multă simpatie decât o făcuse cu șase ani în urmă.

3. Societate de scriitori și de savanți, artiști, având un rol științific și cultural, recunoscută ca instituție de stat, în care membrii sunt aleși pe viață; concr. clădire unde funcționează această instituție.
  • 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 15/15: Soțietatea Academiei … au dat câte o carte cu întrebări a cărora dezlegare ei avea să caute și să aducă cu sine.
  • 1829 Albina rom., nr. 57, 2281/9: Împărăteasca Academie a științelor au ținut o adunare obștească în cinstea D. Baron de Humbolt.
  • 1834 MARCOVICI, C. Ret., 195/10: O idee vioaie se înfățișază duhului ca o trăsură luminoasă, precum este epitaful lui Piron făcut spre desprețuirea mădulărilor Academii[i] Franții.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, II, 40: Padua sau Padova … are Episcopie, Universitate rădicată încă în a 13 sută, bibliotecă mare, 2 Gimnase, Academie sau soțietate învățată pentru științe și arți.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 356: Academie Astăzi se zice o întocmire de mai multe persoane ce profesă literatură, sciințe, belle arte; se zice și locul unde se adună asemenea sapienți. [Vocabular]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1852 GUSTI, Rit. Rom., 236: Discursul de primire mai mult timp au fost numai din laude asupra academicului mort, … fondatorul Academiei.
  • 1855 România liter.(F.), nr. 25, 3031/20: Dacă … am avea onor de a fi și noi în rândul academicilor membri ai unei academii întru adevăr academică, atuncea, fără multă prețetare, am supune acolo spre deslegare o așa de grea întrebare.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1867 CANELLA, Vocab., 8.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 53.
  • 1878 EMINESCU, Pub., II, 112: Just ar fi fost ca asemenea premii să se confere unor autori cari nu fac parte din Academie, iar în caz când asemenea autori n-ar exista, să nu se dea defel, ci să se treacă la economii.
  • 1882 Columna, nr. 3, 139: Glosarul-proiect al Academiei copiază simplu cele din Dicționarul de Buda, fără a încerca să esplice mai d-aproape sau să afle originea cuvântului.
  • 1893 CARAGIALE, Pub., 444: Comisia examinatoare va fi compusă din trei literați, un doctor și doi membri ai Academiei, unul corespondent și altul activ – cât poate fi de activ un membru al Academiei.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1895 URECHIA, Ist. Rom., VII, 7: Principalele isvoare de consultat pentru domnia a II-a la munteni a lui Alexandru Ipsilante le aflăm tot în documentele interne române, mult mai importante decât cele ce ni le oferă colecțiunea, de altmintrelea admirabilă, ce publică Academia Română, sub numele lui Hurmuzachi.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1915 ARGHEZI, Cortina, 236: Dar piesa trecuse, fusese primită, se jucase [la Teatrul Național]: unde era reprezentantul Academiei Române din comitetul de lectură?
  • 1923 D. GUSTI, Pag. Alese, 200: Lucrările colective științifice nu se pot face decât prin Academie, pentru că sunt cercetări pe care individul, oricât de harnic și genial, nu poate să le întreprindă singur.
  • 1926 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., I, 103: Interesul trezit de discursul de recepție al lui Duiliu Zamfirescu la Academie a produs nu numai un număr impunător de polemici, ci a fost și punctul de plecare al unei anchete asupra poporanismului.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 321: Academia Română a ales zilele trecute ca membru activ al ei pe dl. Capidan. … Dar Academia Română nu e un institut de cercetări, ci o instanță de consacrare.
  • 1941 ARGETOIANU, Îns., IX, 439: Rosetti, ca să sublinieze că era demisionar, a apărut sâmbătă la paradă și la dejunul cavalerilor Mihai Viteazul în uniformă de academician, iar ieri n-a votat la plebiscit împreună cu miniștrii sau cu funcționarii ministerului său, ci la Academie.
  • 1957 CĂLINESCU, Cron., 170: Voltaire, ce să mai spun? Era hărțăgos, răzbunător, afacerist și cărpănos, cu prezidentul de Brosses a avut o discordie detestabilă, a luat lemne de foc de la el și n-a vrut să le plătească, lucrându-l apoi pe prezident, când acesta a vrut să intre la Academie.
  • 1971 SORESCU, Ușor cu pianul, 715: Michaux va intra în Academia Franceză călare pe mătură. În orice caz, în nemurire astfel va intra victorios.
  • 1983 ANANIA, Rotonda, 46: Galaction îmi făgăduise de câteva ori, dar acum, mă rog, el a ajuns deputat, e și la Academie, nu mai are timp și de mine.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 45: Nu pentru prima dată Academia se manifesta ca un for conservator. De altfel, „conservatorii” au și lansat ideea ca de acum înainte manualele să fie avizate de Academie!
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 365: În 1909, în ultimul său mare text critic, socotit de Lovinescu un „cântec de lebădă”, și anume în răspunsul dat discursului lui Duiliu Zamfirescu la recepția de la Academie, Maiorescu își înnoiește sentimentul de prețuire pentru folclor.

✧ P. anal.
  • 1942 ARGHEZI, Cortina, 411: Teatrul e și o academie de civilități, de conversație, de bune procedee. El învață eleganța, forma, mlădierile gândirii și ale limbii.
✧ Ironic
  • 1845 Curier a. sexe, VI, 118: Vedeai que presidentul academiei Innorantsilor îi scria o scrisoare ca cum ar fi officială, în quare … o felicita que a putut trage asupra-și, atât de departe, simpatia unei societăți atât de eminente.
4. P. restr. Instituție de învățământ superior destinată unui domeniu de specialitate; p. anal. facultate.
  • 1830 ASACHI, Varia, 352: Spre câștigarea și lățirea învățăturilor să află în Petersburg: Academia știinților, Academia frumoaselor măiestrii, adică a zugrăviturii, arhitecturei și a sculturei (săpăturei), Academia medeținei, hirurghiei și Academia literaturei rosiene.
  • 1833 Acte farm., 79: Întocmai și asemenea vor urma și cu Spițeri, ca aceia numai ce vor înfățișa diplome pe numele lor, cum că întru adevăr au petrecut cursul învățături[i] după orânduială la vreuna din Academii, să fie volnici a ținea Spițărie într-acest prințipat.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, III, 235: Dintră așezămintele științăști e mai de frunte: Universitatea, scoala băiască, și Academia artelor.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 356: Opera când s-a întocmit întâia dată s-a numit Academia de musică.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1855 România liter. (F.), nr. 22, 2572/32: Atuncea însă aveam, de nu o facultate în toată forma, cel puțin câteva cursuri de drept în cuprinsul zidirilor ce și atuncea se porecliau de academie.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 81: La 1460 se înființa la Anvers o academie de pictură cu scop de a da acestei arte perfecțiunea și naturalul ce de mult timp domina în școalele Italiei.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1871 LMD, I.
  • 1885 Lupta, nr. 55, 4: Se scie cât de mult d-nii doctori Bouchuf, Tarnier, Guienot, profesori la Academia de medicină din Paris, se ocupă cu alăptarea artificială a copiilor de țâță; un biberon rău poate fi funest copilului.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1926 BLAGA, Încerc. Filos., 201: Câte „adevăruri” s-au strecurat însă prin academii și școală, fără de-a suferi grave schimbări la față? Desigur foarte puține, căci academiile și școala deformează și nivelează.
  • 1934 ARGHEZI, Cortina, 374: Toate acestea [vulgaritate, semianalfabetism luxuriant și mojic] cad în sarcina Academiilor de muzică și recitare să le desființeze.
  • 1942 AGÂRBICEANU, Pragul, 267: Sava Scurtu începuse să studieze dreptul, dar, după trei ani, părăsise facultatea și se înscrisese la o academie comercială din Germania.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 79: Faptul chiar că Vien întâlnise reaua voință a colegilor săi la Academie îl face simpatic studenților. … Cu încetul Vien devine unul dintre cei mai iluștri membri ai Academiei de Arte Frumoase.
  • 1961 ARGHEZI, Cu bastonul, 77: Înfricoșată armă ghiocul! Ghicitul are trecere întodeauna și pretutindeni, și la belearte, care, nemaiputându-se suferi școală, s-a transformat în academie.
  • 1992 Even. Zilei, nr. 94, 7: Președintele Rusiei a hotărât prin decret să transfere clădirile și bunurile auxiliare ale Centrului Internațional pentru Cercetare Politică și Socială … către noua înființata Academia Rusă de Finanțe.
  • 2000 GOMA, Jurn., VII, 567: Doar tinerii (elevi, studenți, câțiva de la Academia Militară), cum ziceau bătrânii foști: ,,inconștienții” își riscaseră pielea – pentru o abstracțiune: România.

✧ Ironic
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 351: Printre numele puse mai mult sau mai puțin în relief, făcând puntea între cei doi mari eroi revoluționari, pot fi menționați, cu o poziție destul de stabilă în panteonul comunist, dat fiind că nu au apucat disensiunile perioadei interbelice, Ștefan Gheorghiu (al cărui nume avea să fie dat, „Academiei” de partid) și I. C. Frimu.
✧ Fig. (Uneori ironic)
  • 1873 BOLLIAC, Art. Liter., 102: Teatrul Național face parte în educațiunea publicului prin petrecere și face parte în literatura națională; este o academie vie … cu al cărui produs se satisface prezentul și se mândrește viitorul.
  • 1928 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., IV, 31: În „Crâșma lui Moș-Precu” [de M. Sadoveanu], în adevăr, se bea din artă pentru artă. … În mijlocul înaltei academii de beție compusă din părintele Manoil, dascălul Luca, notarul Ifrimescu, … – figura popei Tărăboi ia proporții venerabile prin fertilitatea imaginației ce-l face să-și boteze calul cu vin, să-și lase zălog potcapul … etc.

5. A. PLAST. Înv. Studiu al unei posturi corporale, după un model nud.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 672/4: Academie numesc încă zugravii figurile desinate dupre natură.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 356: În pictură se zice academie o figură singuratică, un om desemnat gol în oarecare postură spre studiu, iar nu spre a figura ca o parte a unui tablou.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.

6. Înv. Club, spațiu amenajat, destinat jocului de cărți sau de biliard.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1929 M. I. CARAGIALE, Craii, 129: [Pirgu] Mă întrebă odată unde mă duceam. Îi spusei că la Academie. – Nu știam, zise, că s-a redeschis și mă mir cum de n-am aflat și eu. Au să se arză iar, să vezi. Biliardul a căzut de la modă … Se agăță să vie și el. Îl lămurii că nu de Academia de biliard era vorba, ci de Academia română.

7. Înv., rar Spațiu amenajat unde se practicau exerciții fizice (călărie, dans, scrimă).
  • 1896 ȘĂINEANU, D.

– Pronunțat: -mi-e.

– Accentuat și: (după lat.) académie (1903 TDRG, I).

– Pl.: academii.

– Var.: acadímie s. f.

– Din lat. academia, fr. académie, it. accademia. – Acadímie < ngr. ακαδήμεια.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 1978 NICULESCU, Indiv. Lb. Rom., 160, 166, 169, 170; 2001 MDA, I; 2004 URSU – URSU, Împr. Lex., I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Intrare de dicționar