Tranz. Livr. A copleși, a împovăra pe cineva.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 35: În noaptea aceea am vegheat până a doua zi, fără să închiz ochii, fiind acablat și muncit de mii de conjecturi.
- 1901 Adevărul, nr. 4 221, 2: Se face liniște, ginerele tot o mai adapă pe soacră cu mirosuri balsamice și aflându-mă foarte lângă dânsa o aud cum rostește, cu toată marea durere, care ar părea că ar fi acablat-o și i-ar fi răpit orice noțiune de ceea ce se petrece în jurul ei.
- 1913 MARGHILOMAN, Note pol., I, 195: Aseară, când ne-am despărțit, am fost acablat de protestațiile lor de amiciție.
- 1942 A. VOINESCU, Jurn., 378: Cum să mă apăr de atâta simpatie? Mă acablează, mă istovește fiindcă cere de la mine și manifestări externe și atenție spirituală.
Încă 4 citate
✧
Refl.
- 1957 Viața rom. (R. US), nr. 9, 176: [Laurence Olivier] … hotărâse să insiste asupra bravurii personajului … I s-a părut că scena în care Richard se acablează pe el însuși cu injurii, învinuiri, declarații de dispreț etc. îl micșorează pe erou.
– Scris și: accabla (1862 ANTONESCU, D.)
– Prez. ind.: acablez.
– Din fr. accabler.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2
