AC s. n.

Nimic de afișat

1 rezultat
AC s. n.
1. Mică ustensilă formată dintr-o tijă subțire de metal, ascuțită la un capăt și prevăzută la celălalt capăt cu un orificiu prin care se trece un fir, folosită la cusut sau la împuns.
  • 1508 în DERS.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 72v/7: Mai pre lesne iaste camilei pren urechia acului se treacă decât bogatului în împărăția lui D[um]nezeu.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 92r/1: Mai lesne e cămilei pre înlăuntrul urechile acului a treace decât bogatul împărâțiia lu Dumnezeu a întra.
  • 1581 CORESI, Ev., 289: Iară grăiasc voao, că mai lesn-i iaste cămileei pren lăuntrul urechile acului a treace, decât bogatul în împărățiia ceriului întra.
  • 1621 ap. HEM, I, 111: Să-i faci să întoarcă tot ce-au luat de la casa lui păn la un cap de ac.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 221: Cu adevărat cămila nice o dată pre urechile acului nu va treace, așea și bogații ceia ce nedejduesc mai mult pre bogăție decăt pre Dumnedzău.
  • 1648 N. Test., 192: Mai lesne iaste cămilei pren urechile acului să treacă decât bogatului, întru împărățiia lui Dumnedzău, să între.
  • <1668–1670> Istorii, 278: Și acela, mergând acasă, muerile cu acile l-au omorât, întrebându-l fiinștecare: undi iaste bărbatul ei?
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, septembrie, 3v/13: [Patriarhul Ioan al Țarigradului] înfigea un ac în luminare aprinsă și când agiungea focul luminării la ac, cădea acul într-o medelniță de suna și-l stârniia de să scula.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 12.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 562: Oricine vreodănoară împotrivnic, neascultătoriu sau viclian epitropilor împăraților noștri milostivi s-ar afla, din ciata, niamul, cinstea și adunarea noastră afară să-l scoatem, … atâta cât, din bătrân pănă la tânăr și din sugariu pănă la golaș milostivindu-ne, să nu dojenim și de la ac pănă la ață cu avuție, cu neam cu simenție în prav, în pulbere a-l întoarce să silim.
  • <1780–1801> MICU, D.
  • 1817 MAIOR, Învăț. Vărsat., 48/9: Atunci cu mare grijă, ca să nu facem străpunsătură afundă, beșicuța nu la mijloc, ci cătră margini cu vârful cuțitașului sau al acului o străpungem.
  • 1822 DRLU, I.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 36v/1: Ac și undrea să aseamănă la făptură și la trebuință și înseamnă unealtă mică ca sulița ascuțită la un vârf, iar la cellalt cu găurică prin care vâră ața croitorul și coase la haine, adică uneltele fără care nu poate fi oarecine croitor.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1840 TÂMPEANUL, Gheogr. Țării Rum., 55/22: Trebue să le plătească, fiindcă lăcuitorii iei niciun ac nu știu să facă și au lipsă de toate.
  • 1850 BREZOIANU, C. Agric., 327/16: Sâmburele [de caiso-persică] … este … găurit pe o parte și pe alta de un canal lungueț ce i-a săpat sistemul vascular și căruia i-a rămas urma. Acest canal este atât de mare încât poate cineva să petreacă un ac.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1875 CREANGĂ, Varia, 63: Acul și barosul. [Titlu] Acul:– Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, și nime nu-mi aude gura.
  • 1879 EMINESCU, Poezii post., 364: Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac.
  • 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 329: Că și eu te-oi blestema; Cându-i trage cu acul, Să se rumpă bumbacul.
  • 1886 Uricariul, XII, 434: Vinerile de preste tot anul, nu e bine de a coasă, nici de a împunge cu acul, căci se bortesc mânele și se capătă boală de ochi.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1905 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 92: Intră în curte să dregem întâi frâul. Am sulă și ac, ață ne dă fata.
  • 1910 ANGHEL, Fantome, 33: Inelele scumpe, cerceii și brățările erau scoase din bisactele, rochiile încercate și potrivite, și slujnicile gata, care c-un ac în mână, care cu o sponcă, care cu pămătuful de pudră.
  • 1916 ANTIPA, Pesc. Rom., 487: În timpul când se afundă năvodul în Căldare, pescarii … leagă de capătul fiecărei codule a năvodului o sfoară sau o curelușă lungă, care e trecută printr-o gaură de la capătul unei prăjini lungi, cum se trece ața prin urechile unui ac.
  • 1930 ELIADE, Isabel, 51: Încercă să realizeze o ridicare agilă, pantalonii s-au rupt, … și a jurat să se întoarcă în Anglia cu cel dintâi vapor; hotărâre pe care a uitat-o, firește, îndată ce un elev i-a prezentat acul și ața.
  • 1939 VISSARION, Agerul, 197: Pentru un ac furat, aproape să te ducă la spânzurat; dar pentru banii visteriei, capeți rangul boieriei.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 95: [Iorgu Caragiale] îmboldise cu un ac înfipt într-o nuielușă … pe Mihăilescu, directorul, în vreme ce acesta juca pe cavalerul rătăcitor.
  • 1971 BĂNCILĂ, Metafiz., 214: Fluviul nu poate trece prin urechile acului.
  • 1980 STĂNESCU, Cartea de recitire, 128: Încercă să zboare în linie dreaptă, lăsându-și umbra fugitivă peste: un cărăbuș profesionist, o omidă oranj de blondă, … un ac de cusut ruginit.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 82: Cu discreția învățată de-o viață, nu mută în biroul lui [al lui Niki] un ac, nu deschide niciun sertar.
  • ante 1984 V. LOVINESCU, Interpretarea, 123: Dumitru ajunsese cât vârful unui ac, adică la Punct, la Ființa Pură.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 88: Mă-ntorc acum, lăsând în urmă bilioane de manuscrise întrolocate unul într-altul, toate străpunse de numele tău, Victor, aici, acum, în locul acesta, ca de vârful unui ac înroșit.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1914 MINULESCU, Pub., 75: Subalternul sare de pe scaun ca acul din somn.
  • 1928 ARGHEZI, Subiecte, I, 235: Într-o bună zi, cizmarul nostru și-a vândut sculele, calapoadele și lămpile, în jurul cărora spânzurau sateliții de sticlă cu apă ai globurilor pentru reflectat văpaia, concentrată pe locul unde străpunge sula și se intercalează firul rigid al părului din ceafa mistrețului, dus prin găuri ca un ac.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 422: În piața mare… mulțimea cu ciomege, securi și furci zări un șir rar, drept ca tras cu linia, de soldați în mantale cenușii. Baionetele sclipeau, subțiri ca niște ace.

✧ P. anal.
  • 1878 Timpul (Z.), nr. 268, 1: La intrare, adică pe piața ce se întinde înaintea debarcaderului de la Potsdam, se ridică un obelisc, copie fidelă după vestitul obelisc egiptean numit „acul Cleopatrii”.
  • 1938 ARGHEZI, Răspântii, 67: O privești [capra neagră] în Alpii Grisoni, spre Stoetzerhorn, iscodind semeață universul, cu ochii în lumina lui, din creștetul unei prăjini sau al unui ac de piatră, pe care nu știi cum s-a putut urca. Dedesubt zace un ocean de prăpăstii.

✧ (Cu determinări care indică felul sau sfera de utilizare)
  • 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 36v/11: Ace / ac în trei muchi, adică cu trei ascuțișuri cu care cos cojocarii la blane.
  • 1957 LTR2, I, 28: Ac de cusut la mașină. … Ac de grandee. … Ac de tapițerie. … Ac de vele.

✧ (Personificat)
  • 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 153: Pânza, la care [mama] cusea fără trebuință, e udă toată până la ziuă, acul obosește.
✧ Fig.
  • 1648 NĂSTUREL, Varlaam și Ioasaf, 133: Dici când se va îmbrăca putredul acesta întru neputrezire șî mortul acesta întru nemurire, atunce se va umplea cuvântul ce e scris: „Moarte, sorbitu-te-au biruința! Unde-ț iaste, moarte, acul, unde-ț, iadule, biruința?”
  • 1689 ZOBA DIN VINȚ, ap. HEM, 114: Ai veselit cu nădeajdea învierii pre cei vătămați cu acul morții.
  • ante 1754 Descântecele, 295: Cu ce opreliște este mai mare din cer până în pământ să stai în loc, că aicea s-au întors acul tău [al ciumei] cu boldul în gios, ce te du la Neret împărat, că acolo te așteaptă cu mesele întinse, acolo să șezi să te odihnești.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1937 BOTTA, April, 115: Odihnește-te-n pace, fluture prins în ale morții ace, omule cu șapte blestemate cojoace.
  • 1964 Viața rom. (R. US), nr. 7, 170: Poezia a luat în mână acul și mătasea multicoloră, ca să acopere spațiile albe de pe canavaua lirică și să așeze rarele plante ale graiului românesc în tapiseria universală.
  • 1976 SORESCU, Teatru, 781: Știi că, dacă țintești cu arcul poți nimeri cu săgeata prin urechile acului cu care Allah țese natura sau firea.

✧ Sint. Ac cu gămălie | Ac de gămălie | Înv. Ac cu bociulie | Înv., rar Ac de bold | Acul ciurului | Ac cu moțochină = ac terminat la un capăt cu o măciulie, folosit pentru prinderea unor obiecte de îmbrăcăminte, a unor materiale flexibile etc.; bold, pop. spelcă.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones,10.
  • 1822 DRLU, I, 3: Ac cu bociulie.
  • 1837 FACTOR, Man. Fact., 24/14: Leagă gura sticlei cu o beșică muiată în al căreia mijloc se înfige un ac de bold (gămălie).
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 338: O manufactură de ace cu gămălii din timpul său [al lui Adam Smith], care ocupă 10 lucrători, producea 40000 de ace.
  • 1887 HEM, I, 109.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 90: Poalele cămeșei ... îs cusute la puntură cu flori pe margini și cu bibilari ... sau chiar cu acul ciurului.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, 8: Într-o zi, un diavol mic și blond mi-a cântat dintr-o muzicuță de hârtie și … mi-ar fi pus de bună seamă praf de strănutat pe catedră sau un ac cu gămălie în fundul scaunului.
  • 1939 CĂLINESCU, Cron., 39: El se lega bine în zale, se ghintuia pe toate părțile, încât nu-l puteai înțepa nici cu un ac de gămălie.
  • <1946–1955> ARGHEZI, Versuri, 10: Vin lăstunii mici la iaz, Să se bucure și scalde În vâltoarea de smaralde. O șopârlă vrea să fie Cât un ac cu gămălie.
  • 1982 BLANDIANA, Proiecte, 127: Baloturile, cuferele, geamantanele, coșurile conțineau o zestre incredibil de diversă și nesperat de necesară în lipsa ei de premeditare și amestecul ei aiuritor. Perne, tigăi, scrumiere … perii de dinți, hârtie de muște, o perniță cu ace de gămălie.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 296: Printre podoabele descoperite apar: medalioane-pectorale, amulete, inele, cercei, brățări, o mare varietate de nasturi (de aur, argint, bronz cu variate ornamente), mărgele și ace cu gămălie.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 295: Ofițerul, aplecat înainte și-ncordat tot, văzu acel viermișor cum se proptește în piciorușe să se prelingă din gogoașă, cu antene ca două ace cu gămălie și ochi negri și mați.
✧ Fig.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 3, 122: Calitatea esențială a acestui limbaj constă în capacitatea lui de a se desface deopotrivă în ambele direcții, conținând în sine, în același timp, conștiința critică. Axul vertical, care fixează figura în formă de fluture cu un ac de bold, leagă o teorie latentă de o estetică și o ideologie manifestate și ele subliminal.
✧ Sint. (Calc după fr. épingle de sûreté) Ac de siguranță = ac cu tija îndoită în forma literei U, prevăzut la un capăt cu o închizătoare care îi acoperă vârful, pentru a evita desprinderea obiectelor pe care le prinde.
  • 1914 ARGHEZI, Cortina, 222: Într-o bună zi din trecut domnul de Herz ne-a întrebat, surprins dacă putem admite ca Salomeea să se sinucidă într-o bucată literară, apărută la noi, cu un ac de siguranță.
  • 1933 ARGHEZI, Tablete Kuty, 33: Kuic izbutise să-și mascheze animalitatea cu un prosop, pe care-l prinsese cu un ac de siguranță în spate.
  • <1945–1946> BOGZA, Pag. Contemp., 58: Ceea ce scăpa la percheziția făcută deținuților și putea pătrunde o dată cu ei în închisoare înceta să mai fie obiectul banal de până atunci, și începea să joace un rol de o importanță covârșitoare. Un capăt de creion, un nasture, un ac de siguranță, câțiva metri de sfoară puteau aduce îmbunătățiri atât de substanțiale în viața deținuților, încât deveneau aproape fetișuri.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 39: Fixarea se face înainte prin îmbinarea câte unei fâșii dintr-o parte în alta. Ultima fâșie se prinde cu un ac de siguranță sau se introduce sub celelalte.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 84: [Ivona] îi pusese [doamnei Ioaniu] pe bozunar un bilet, și uite-așa, o hârtie albă, prinsă, c-un ac de siguranță.
  • 1987 VIȘNIEC, Teatru, I, 494: Nu împrumuta nimănui lucrurile tale mărunte, cum ar fi acul de siguranță.
  • 2011 MO, nr. 674, 12: Obiecte și bijuterii la care se analizează una până la 3 componente (inclusiv) și care depășesc 2 g: verighetă, inel, cercel, pandantiv, buton, brățară simplă, ac de siguranță, agrafă de păr, colier, pieptene, închizătoare, coupe-papier.

✧ Loc. adj. și adv. (Despre cusături) În urma acului | Peste ac = (care se face) înfigând acul de fiecare dată cu puțin în urma împunsăturii precedente, pentru a obține o cusătură rezistentă; în tighel.
  • 1925 A. HOLBAN, Eseistica, 312: Punctele cusăturii sunt: așa-numitul „pe un fir”; „lănțișorul” sau „lănțicul”, în unele regiuni cunoscut ca „peste ac”.
  • 1931 D. Jocuri, 10: Fetele poartă renumitele ii cu … rânduri de râuri: cusături verticale înguste, pe piept și mâneci, făcute în cruci, muște sau în tighel (în urma acului).
  • 1944 APOLZAN, Port. Ind., 139: În Poșagada-Jos și Sălciua, cu această cusătură numită „peste ac” sunt lucrate peste cot și la marginea fodorului „șire” sau „forme armenești”.
  • 1985 D. Artă, 335: Unele p[erdele] sunt decorate cu alesături în stilul ștergarelor, altele cu cusături „în muscă” sau „în urma acului”; cele mai recente sunt din dantelă.

✧ Loc. adj. și adv. (Cât) un vârf de ac | Cât vârful de ac | Ca un vârf de ac = într-o proporție foarte mică; insignifiant; imperceptibil.
  • 1933 ARGHEZI, Tablete Kuty, 88: Dacă i-ai spune unui european că muștele, în Kuty, fug cu burduful de brânză la spinare, europeanul nu ar înțelege figura. Era de ajuns ca fiece muscă să ia din burduf numai cât vârful de ac.
  • 1934 BELLU, Apărarea, 163: Trecusem prin lume, ca un câine prin nămol, luasem murdăria, dar n-am lăsat un vârf de ac amintire.
  • 1938 Enc. Agr., II, 657: Primăvara, adultul ouă pe păstăile de bob și după ecloziunea larvelor, acestea intră în păstaie, rămânând la locul de intrare o deschidere cât un vârf de ac, care cu timpul, deși se închide, continuă totuși să fie vizibilă.
  • 1976 SORESCU, Jurn., 1408: Poate că o picătură de folie e necesară, dar una mică, nu mai mult, un vârf de ac. Adevăratul creator trebuie să combine realismul, și asta se face aproape de la sine, cu fantasticul.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 8, 60: Cei doi nu s-au ridicat de pe scaune, se uită cu lăcomie: oare cum au să-și ia surorile adio? Un țânțar trezit bâzâie dintr-o dată, un bâzâit subțire, ca un vârf de ac.
  • 2005 DGLR, IV, 417: [În America] religia dolarului acoperă tot spațiul existenței, abia dacă poți vârî un vârf de ac din credința străbună cu care vii de-acasă […]. Nimic mai opus Învierii decât acest zeu mistuitor.

✧ Loc. adj. și adv. (Calc după fr. à quatre épingles) La patru ace | Rar La șapte ace = foarte elegant.
  • 1934 MIHĂESCU, Zilele, 221: Pe când acum, în drumul vârstei ei, și exact la răspântia în care izbânzile școlare nu mai pot spune nici ele nimic unui sânge tânăr și clocotitor, se ivise el, Mihnea, pus la patru ace, în mizeria care domnea acum peste aceste nefericite generații de studenți.
  • 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 139: Și atunci ce mare brânză crezi că ne dă! Lefșoara mititică, dar tu trebuie să umbli la patru ace, să-ți ții rangul, că de.
  • 1993 BARBU, Ianus, 761: Deci, noi, la patru ace, în costume negre de ciocli, cu cravate argintii, cămăși albe și butoni de aur …, întitirizați adică, în ținută de seară, urcam scările de marmură ale Sălii de concerte.
  • 2006 NDU, 25: (A fi) la patru (sau la șapte) ace.
  • 2010 Apostrof, nr. 4, 21: Mai târziu, reîntoarsă în apartamentul Tatii și furișându-se în dormitor ca să tragă un pui de somn balcanic, dă peste tatăl ei, la patru ace, în costumul lui Yves Saint Laurent.

✧ Fig.
  • 1995 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 296: Cu toate că, exterior, profesorul [Mircea Zaciu] afectează amenitatea vechii diplomații ardelenești, acel tip de pragmatism aulic-pertractor și osos ce pune la patru ace sagacitatea și hedonismul, umorile îl trag irepresibil către levantinismul regățean.
✧ Loc. adj. (Probabil calc după fr. habillé avec une aiguille) Gătit din ac = îmbrăcat (foarte) elegant.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 258: Alecsandri o luă iar înspre Paris, unde căuzașii tenebroși constatară că poetul ocolea conspirațiile lor și frecventa gătit din ac balurile.
  • 1965 CĂLINESCU, Teatru, 272: Un ofițer francez chiar când e la atac Pornește din tranșee frizat, gătit din ac.

✧ Expr. A avea ac de cojocul cuiva | A avea ac și ață de cojocul cuiva | A (se) găsi ac de cojoc (pentru ceva) | Înv. A afla ac de cojocul cuiva = a avea (sau a găsi) o modalitate de a pedepsi, de a înfrânge, de a pune în inferioritate pe cineva; a-i veni de hac cuiva.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 482: Pardosul cu multe pestriciunele și picăturile lui va afla ac de cojocul Lupului.
  • 1845 I. GOLESCU, Prov. Pilde, 167: Am ac șî ață dă cojocul tău (însemnează că putem să răsplătim oarecăruia).
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 Epoca, nr. 767 supl., 3: Lăsați, voi răspunde eu. Găsesc eu ac de cojoc și pentru aceste lucruri.
  • 1906 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Lumea, 109: Indignarea prefectului: „Mizerabilul. Lasă că avem noi ac de cojocul lui… Nu mai plânge. Lala dragă…”.
  • 1920 Transilvania, nr. 3, 290: Veleatul și sorocul canonului e treaba mea, nu-i de nasul tău. Și de acum lăsați-mă în pace, nu-mi mai bateți capul, că de unde nu, vă găsesc eu ac de cojoc la toți.
  • 1933 SADOVEANU, Locul, 463: O, doctore, piciorul meu nu poate aprecia vorbele dumnitale bune. Mă doare îngrozitor. Numai dumneata știi să-i impui. – Într-adevăr, am ac de cojoc și pentru el… zâmbi Barboni.
  • 1938 SIMIONESCU, Fauna, 28: Oricât de șireată ar fi vulpea, omul la cele din urmă îi găsește ac de cojoc.
  • 1945 SANDU-TIMOC, Pov., 242: Mulțimea aruncă-n sus cu căciulile de bucurie că s-a găsit ac și de cojocul călăului.
  • 1954 VORNIC, Sub pajura, 27: După licitație, dă-le cristeienilor banii. N-au ce-ți face… La judecată s-ar duce degeaba. Acolo avem noi ac de cojocul lor…
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 59: Am io ac de cojocu tău, își zice ea în gând, da nu s-arată. Nici nu-i zice nimic, nici nu se uită chiorâș, se face c-o crede.
  • ante 1985 TITEL, Melancolie, 978: Dacă îi face observație … își spuse asistentul, … riscă să fie obraznic și să-mi răspundă cine știe ce măgărie, așa că mai bine mă fac că nu-l văd și-l dau direct pe mâna profesorului. Avem noi ac de cojocul ăstora, își mai spune asistentul și în sinea lui se înfurie.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1888 ap. POP-RETEGANUL, Zâna apelor, 6: Tu, muiere, fii cu minte, că de te mâncă cojocul, acum am ac de el; temu-mă că tu-i plânge.
✧ Expr. A căuta acul în carul cu fân | Înv. A căuta acul în aria cu paie | A căuta acul în capița de fân | A căuta acul în claia de fân = a pierde timpul căutând ceva imposibil de găsit; a se apuca de o muncă zadarnică.
  • 1853 PANN, Pov. Vorbii, I, 169: Orbul își caută acul în aria cu paele și surdul îl povățuiește unde sună.
  • 1871 LMD, I, 555: A căuta acul în capița de fân.
  • 1872 BARONZI, Lb. Rom., 68: A căută acul în claia de fân.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3 687, 3: M-am dus de vreo patru ori, nu l-am recunoscut, căci aceasta însemnează a căuta acul în carul cu fân.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1910 PĂSCULESCU, Lit. Pop., 110: Pomul să-ndreptează de mic, nu de mare. Nu căuta acul în carul cu fân.
  • 2010 Apostrof, nr. 4, 3: Nu numai că n-am fost înștiințați de cele două procese, dar ni s-a refuzat de către jurista Primăriei accesul la dosar, sub cuvânt că n-avem calitate procesuală, deși aveam folosința imobilului, iar Ministerul pretinde că nu poate căuta acul în carul cu fân!

✧ P. anal. (Creații personale)
  • 1935 CONSTANTINESCU, Scrieri, II, 44: Spirit de o rară meticulozitate, metodic, precis, nuanțat și de o pietate înduioșată, prin acest studiu, d. Șerban Cioculescu ne apare ca un virtuos căutător de ace prețioase în carul cu fân al corespondenții, minore în fond, dintre Caragiale și Zarifopol.
  • 1952 Viața rom. (R. US), nr. 89, 45: Hoția chiaburească a schimbat până și adevărul vorbelor din bătrâni: acul în carul cu fân îl poți găsi, dar pământurile dosite, nu, căci le doseau chiar unii dintre cei mai săraci oameni.

✧ (Eliptic)
  • <1944–1979> BĂNCILĂ, Teor. Cun., 293: Și tot așa: „prinde orbul, scoate-i ochii”, „ia-i caii de la bicicletă”, „urciorul nu merge de multe ori la apă”, „se umflă în pene”, …, „negru ca fundul ceaunului”, „acul în carul cu fân”.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 168: – Ceva îmi spune că e în București, totuși. Cu mâinile pe volan, cu țigara în colțul gurii, Coman înălță din umeri. – Acul în carul cu fân, domnule Lucu: decât să o căutăm casă cu casă, mai bine vedem de alta.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1936 Gândirea (R.), nr. 7, 333: Dar oricât s-ar fi căsnit, cuvântul străin nu lăsa nicio pecete în mintea lui, și când îl căuta, zadarnic își răsturna creierii, cuvântul era pierdut ca acul în carul cu fân.
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 19: Masa era de proporții neobișnuite, ca și odaia cât o sală de clasă. Avea o clamă în gură, altele și le fixase în păr, unde se pierdeau ca un ac în carul cu fân.

✧ Fig.
  • 1974 SIMION, Scriit., I, 44: Din fericire, talentul poetului este puternic, și criticul, citind această operă întinsă, nu este pus în situația imposibilă de a căuta acul poeziei în carul cu fân al versurilor.
✧ Expr. A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, a se salva dintr-o situație dificilă în ultimul moment, la limită.
  • 1867 ALECSANDRI, Coresp., IX, 285: Dragă Paulină, Mi-ai scris că ai fost foarte bolnavă și că ai scăpat ca prin urechile acului, însă nu mi-ai spus ce ai avut.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 88: Eu, mai dăunăzi, cât mă vezi de voinic, de-abia am scăpat de dânsul, ca prin urechile acului.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1909 SLAVICI, Nuv., VI, 408: Mai era și arestat ca complice într-un furtișag … și scăpase numai ca prin urechile acului.
  • 1914 Luceafărul (R.), nr. 11, 331: Bărnuțiu și colegii săi scăpară ca prin urechile acului din mânile ungurilor.
  • 1929 REBREANU, Horia, 280: Numai Dumnezeu l-a ajutat de a scăpat ca prin urechile acului de săbiile grănicerilor secui.
  • 1943 MINULESCU, Schițe, 210: Anonimul meu vecin de odaie îi sugerase o eventuală asasinare a Lorei Cretinescu, pe care toți admiratorii ei o asemănau cu un abces veninos, care trebuia extirpat la timp, ca bolnavul să poată scăpa ca prin urechile acului de la moarte.
  • 1960 SANDU-TIMOC, Pov., 251: Dracul țipă ca din gură de șarpe, dar abia când veni Stan la gura vizuinii și strigă la urs să-l ierte, scăpă ca prin urechile acului cu viață.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 85: Am stat mult? face Felicia. Destul ca să fiu îngrijorat, spune el. Am trecut prin mari primejdii, spune ea. Am scăpat ca prin urechile acului.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 104: După ce am citit miile de pagini din care sunt alcătuite dosarul lui și dosarul meu de urmărire întocmite de Securitate, mi-am dat seama că am scăpat ca prin urechile acului.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1890 KOGĂLNICEANU, Orat., V5, 213: Manolache Costache a fost dat în judecată de Camera din București, pentru că a aplicat principiile egalitare ale Convențiunei de la Paris … asemenea în Camera din Iași ca prin urechile acului a scăpat de darea în judecată.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 33: Și-uite-așa, erea să nu mă mai vedeți, ca pân urechile acului am scăpat de nebunu ăla.

✧ Expr. Reg. Cât ia acul cu sufletul = fără a măsura exact; aproximativ.
  • 1931 CIAUȘANU, Gl. Vâlcea, 3: A luat la șebace (fire) cât ia acul cu sufletul. Pe ochi, fără să numere.
✧ Expr. Înv., pop. A ascunde ac în miere | A băga ac în miere = a ascunde un gând rău într-un sfat dat cu blândețe.
  • ante 1829 ZILOT ROMÂNUL, A. Stihuri, 207: Căci eu am pr-adevăr părtinitor dreptății, Iar voi, dragi înțelepți, ascundeți ac în miere, Să- nțepe al-lor limbi ce vars-atâta fiere.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 676: Așa își întinse planurile sale, Spre ea ca s-o tragă cu vorbe morale, Când văzu că prinse putere Și are mijloace ac să bage în miere.
✧ Expr. A nu mai rămâne loc să arunci un ac | A nu putea să arunci un ac | A nu avea unde să arunci un ac | A nu avea loc să arunci un ac | A nu mai fi loc să arunci un ac = a fi foarte aglomerat.
  • 1878 Timpul (Z.), nr. 268, 1: Mulțimea ce se grămădise la paradă de dimineață era peste doă sute de mii de suflete. La ferești, la uși, în balcoane, pe copaci, pe acoperișurile caselor nu mai remăsese loc să arunci un ac.
  • 1888 Epoca, nr. 733, 2: Nu puteai, în ziua acea, să arunci un ac în sala tribunalului, atât era de plină de curioși.
  • 1950 PAS, Zilele, IV, 54: Cum să nu fie prezent în permanență astăzi, aici, unde muncitorii de pretutindeni dau năvală să se înscrie în sindicate, unde nu mai poți să arunci un ac de cât popor vine, strigă, vorbește, cântă; unde lui i s-a încredințat un rol oficial?
  • 1959 BENIUC, Pe muche, 17: La ora 8 nu aveai unde să mai arunci un ac de atâta prăpăd de omenire. Câtă frunză-n codru, câtă iarbă-n câmp erau.
  • 1975 BĂLĂIȚĂ, Lumea, 107: N-am văzut așa o lume pe stradă niciodată N-ai unde să arunci un ac.
  • 1976 SORESCU, Descântoteca, 89: Nu mai e loc să arunci un ac în orașul acesta.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 205: Stadionul era uriaș și se umplea tot, de nu mai aveai loc să arunci un ac.

✧ Expr. A călca ca pe ace | A merge ca pe ace | A se mișca ca pe ace | A păși ca pe ace | A umbla ca pe ace = a) înv., rar a se mișca greoi, fără grație.
  • 1897 ZANNE, Prov. Rom., II, 512: Parcă calcă pe ace. Se zice pentru cei greoi în mișcări.
b) a merge încet și cu mare grijă.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1916 ATILA, Peștii, 135: Cine, pe la munte, n-a văzut sau nu știe cum prind copiii pescuți pe sub petri pe la marginile apei? Toată dibăcia constă în a umbla ca pe ace, tiptil, „și în a dibui peștele aproape să nu-l atingi.
  • 1922 SADOVEANU, Neagra, 437: Deci pornirăm spre casă, ceva mai puțin veseli decât la venire. Nezu mergea ca pe ace, supraveghindu- și foarte de-aproape piciorușele.
  • 1949 PAS, Zilele, I, 41: Dușumeaua din odăile lui înalte era ceruită. Nedeprins, ai alunecat pe ea și-ai căzut ca pe gheață, când te-ai dus odată cu mama în vizită, iar fetele nașului au râs și tu te-ai rușinat. Când ai mai fost la ei, nu uitaseși pățania, și călcai ca pe ouă sau ca pe ace.
  • 1962 Viața rom. (R. US), nr. 9, 18: Duța trecea, în fiecare după-amiază, prin centru, nu se putea să nu vină și-acum. Așteptând, fata se mișca ca pe ace pe-acolo, trecu un timp, se gândi să meargă la cămin să o caute, se răzgândi însă și se opri.
  • ante 1985 TITEL, Melancolie, 880: Lui Papi îi păsa mult prea puțin de jignirile mele, căuta cu privirea ceva, continua să fie îngrijorat, mergea, ca să zic așa, ca pe ace.
  • 1992 DRUȚĂ, Povara, I, 168: Ciuturii nu-i mai ajungea răbdare. Umbla ca pe ace. O băbuță ajunsă în mintea copiilor a curățit vreo zece snopi, a suit în spate un pud de mac și a pornit cu el la Pământeni.

✧ P. anal.
  • 1995 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., III, 27: Nu pot să nu atrag atenția asupra desenelor lui Dan Perjovschi ce însoțesc fiecare text din această carte de citit ca pe ace.
✧ Expr. A sta ca pe ace v. sta.
✧ Prov. Acul este mic, dar scumpe haine coase = se spune pentru a sublinia importanța modestiei și a valorizării obiectelor aparent lipsite de importanță.
2. ZOOL. Organ (veninos), în formă de ac (1) sau de ghimpe, caracteristic unor animale sau insecte și folosit pentru apărare sau pentru atac; p. ext. excrescență tubulară la insecte, folosită pentru hrănit sau apărare; trompa insectelor; proboscidă.
  • <1592–1604> Floarea darurilor <1592-1604>, 143: Albina ține în gură miiare și în coadă – acul cu venin.
  • 1648 N. Test., 562: Și avea coade ca a scorpiei și avea ac în coadele lor, și putearea lor era să strice oamenilor, în cinci luni.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 12.
  • <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 571: Iară supțirele și otrăvit acul albinelor, viespilor și a gărgăunilor …, cât de pre lesne în palma pășirii sau în talpa jigănii îl înfigea, al căruia cumplită durere nu numai cât trupul le beșica, ce încă pană la inimă pâtrundzind, la ficați le străbătea.
  • 1785 PIUARIU-MOLNAR, Ec. Stupilor, 26/8: În partea trupului unde să sevârșesc cercurile, să iveaște din vârful coadei acul, care e foarte ascuțit.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1823 TOMICI, Cultura albinelor, 15/13: Albina prin pearderea acului își pierde și viața.
  • 1847 ARICESCU, Florica, 129/13: Și suspina băeatul de acul veninat [al albinei].
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 241: Femela [Hymenopterei] are un ac (aiguilon) lângă anus care le servă drept armă de apărare și pentru pusul ouălor.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1884 Contemp. (R.), nr. 4, 155: Scorpionul [fosil] samănă foarte bine cu cei de astăzi și respira aer prin trahee ca și scorpionii de acum, avea și acul cel veninos etc.
  • 1887 HEM, I, 114.
  • 1894 Șezătoarea, III, 27: Albina … când mușcă pă cineva, îi rămâne acul cu mațele târâș în carnea românului, și ea moare.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 DAMÉ, Term. Pop., 120: „Matcă” este regina albinelor; e mai mare decât albina și n-are ac.
  • 1910 Albina pop., nr. 39, 1 090: Acul albinei este scurt; ghindurile cu venin sunt mai dezvoltate decât la albina franceză; totuși înțepătura este mai puțin dureroasă și nu provoacă decât o simplă mâncărime.
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 51: Se ține albina … de aripi și se apropie de locul ales, ca să-și vâre acul.
  • 1938 Folc. Dobr., 546: Un arici pe cărare Are ace în spinare, Într-una te-oi înspina, până nasu ți-i arăta.
  • 1943 CĂLINESCU, Șun, 31: Aceste plăpânde flori sunt de pe acum sortite acului unui fluture?
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 166: Se mai produc intoxicații și prin înțepăturile unor insecte veninoase ca scorpionii, păianjenii, albinele, viespele … etc. Aceste insecte introduc veninul în corpul omului, printr-un ac.
  • 1973 SORESCU, La Lilieci, I, 12: Se umflase ochiul cât pumnul, pesemne că își frânsese acul [gărgăunelui] în pleoapă.
  • 1979 Enc. Etnobot., I, 63: [Cojile de ceapă] se mai foloseau la înțepăturile de viespi și albine, frecându-se … după ce se scotea acul.
  • 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 238: Albinele … își apără al lor cu acuri înveninate și-și pun viața pentru matca lor și pentru munculița lor.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 151: Băiatul se smulgea atunci din concentrarea aceasta a privirii așa cum un țânțar își scoate acul din carne.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1917 BLAGA, Încerc. Filos., 126: Altarul de Isenheim al marelui și ciudatului pictor german de pe la 1500, Grünewald … [e considerat] un exemplu clasic de artă expresionistă. … Trupul lui Isus e verzui de moarte, de-a rândul bătucit cu ghimpi – care ies din carne ca ace de arici.
✧ P. anal. Colții sau limba șarpelui.
  • 1682 DOSOFTEIU, Viața svinților, I, septembrie, 14r/8: Zeace femei în port bărbătesc tâmpiră și zdrobiră acele șarpelui.
✧ Fig.
  • 1689 ZOBA DIN VINȚ, ap. HEM, 114: Acul înșelăciunii și legăturile iadului în Iordan afundându-le.
  • 1799 IORGOVICI, Obs. Lb., 81: Din cuvintele limbii românești ceii de rădăcină suge cu acu minții tale, ca albina din flori, cuvinte spre înfrumsețarea limbii noastre.
  • 1929 ARGHEZI, Icoane, 60: Ochii de șarpe vineți ai schivnicului au înghimpat cu ac de hiespe, clipind, buzele starețului, dar s-au supus, și schivnicul, încins peste cocoașe cu perimanul, a făcut ascultare.

✧ Prov.
  • 1845 I. GOLESCU, Prov. Pilde, 167: Albina în gură ține mierea cea mai dulce șî în coadă acul cel mai otrăvitor (arată năravul celor fățarnici).
  • 1853 PANN, Pov. Vorbii, II, 112/2: Viespea, miere după ce nu face, Sare și te împunge cu ace.

✧ Compus ZOOL. (Calc după germ. Seenadel) Ac-de-mare = pește marin din ordinul Lophobranchiilor, lung și ascuțit, acoperit cu mici plăci osoase (Syngnathus acus).
  • 1904 Enc. Rom., III, 1 050: Syngnathus, pesce, v. Ac de mare.
  • 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.
  • 1937 Enc. Agr., I, 21: Ac de mare. … Pește din ordinul Lophobranchiilor. v. Syngnathus acus.
  • 1971 Atlas. Peștilor2, 94: La fel ca acul de mare, [peștele Syngnathus tenuirostris] înoată vertical, pentru că nu se slujește de înotătoarea caudală, ci de dorsală.
  • 1993 D. Enc., I, 7: Ac-de-mare = pește marin cu corpul lung și subțire, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus acus).

3. Nume dat unor obiecte asemănătoare cu acul (1), având forme și utilizări diferite.
  • 1645 DRH, B, XXX, 387: Eu, Ivan pitar, lăsat-am aceasta scrisoare la slăbiceane mea să să știe ce lasu fii-me, Alixandrei … o cunună de aur și un ghierdan de aur și 3 păreche de aur de cercie și 50 de ace mărunte, inele de aur 3.
  • 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 194: Așa cântă regina și mâna-i diafană, Pe marmuru-nflorit, C-un ac de aur mândru a scris: „O lume vană! …” Și-ndată a perit.
  • 1935 Rev. Fundaț., nr. 10, 15: Ipopotamul … stă nepăsător, chiar dacă Iordanul ar veni năvalnic la gura lui! Cine poate să-l ia de ochi ? Cine-i în stare să-i străpungă nasul cu acul undiței?
  • 1940 CIPRIAN, Capul de rățoi, 135: Inspectorul se apropie și scoate din pieptul lui Ciriviș un ac cu un cap de pasăre în vârf [o amuletă].
  • 1947 CHIHAIA, Blocada, 362: Îmbrățișa cu o privire proaspătă, încă tristă … tavele egiptene și siriene, martelate sau înflorite cu acul de gravat, ștampile antice pentru amfore și greutăți de plumb.
  • 1949 GHELASE, Tehn. Pescuit., 12: Unealta principală [pentru împletirea plaselor] este iglița, undreaua sau acul.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 9, 219: Și datoria ta de artist este să spui poporului ceea ce ai văzut, să-i arăți că viața lui e frumoasă sau urâtă, să răspunzi pentru încrederea pe care ți-a acordat-o, luptând cu armele tale – cu pensula, cu acul gravorului, cu creionul, cu dalta.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 216: Doar dacă-mi scot capul și umerii din sfera de lumină galbenă de peste masă și-mi las ochii să se obișnuiască, lent, cu tenebrele, mi se pare că pot distinge acolo o structură boțită, un păienjeniș de ac de gravură, de placă aproape deloc atacată de acizi.

✧ Sint. (Calc după fr. épingle à cravate) Ac de cravată = obiect sau bijuterie în formă de agrafă pentru fixarea unei cravate, eșarfe etc.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3 570, 3: Locuitorul acela fusese odată servitorul favorit al contelui Ludovic Batyanyi, și acesta puțin mai înainte de moartea sa, îi dărui un ac de cravată.
  • 1933 IBRĂILEANU, Adela, 77: Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un ac de cravată tot de aur.
  • 1962 Viața Rom. (R. US), nr. 9, 69: Avea o cravată albastră de mătase cu nod mare, cum venise la modă pe-atunci, și-un ac de cravată de argint, înfățișând o femeie goală.
  • 1979 IORDAN, Mem., I, 131: Făcuse studii de specialitate la Paris, grație averii soției sale. Tot așa îmi explicam eu eleganța lui vestimentară (cu anexele de rigoare: ceas de aur, ac de cravată cu piatră prețioasă).

✧ (Eliptic)
  • 1928 ARGHEZI, Răspântii, 24: Cravata ireproșabilă e înțepată de un ac de preț, și copitele mici ale degetelor sunt lustruite ca fildeșul și vopsite cu pojghii rumene de lac.
  • 1973 Viața rom. (R. US), nr. 8, 97: Scriban … purta întotdeauna o haină de culoare închisă, pantaloni reiați, vestă gri, cravată cu nod gros în care era înfipt un ac cu un mic briliant.
  • 1982 D. DUMITRIU, Ghica, I, 231: Arăpilă s-a așezat pe un fotoliu, țeapăn, cu redingota îmbumbată și eșarfa prinsă în ac în așa fel încât în cutele ei să se reverse barba mare, neagră și solemnă.

✧ Sint. (Calc după épingle à cheveux) Ac de păr│ Înv. Ac de cap│Ac de ales părul = obiect sau bijuterie în formă de ac (1) cu capetele apropiate și rotunjite, folosit pentru fixarea sau pentru aranjarea părului; spelcă.
  • 1822 DRLU, I, 3: Ac de ales părul.
  • 1870 BOLLIAC, Arheol., 289: Ce mai pot spune este că o pereche cerceluși de aur … lasă a se presupune că asemeni podoabe femeiești se aruncau în cosciug. Ce a fost de țesăture abia se mai cunoaște; un pieptene zdrobit cu totul, un ac de păr de isvoar.
  • 1886 Telegraful (Buc.), nr. 4 068, 2: Iată lista de bijuteriele și obiectele găsite până acum la pretinsa Sofia Costescu: Două brățări de aur cu 6 petre de diamant;… o pereche cercel cu mărgian, două ace de cap cu mărgian, un colier de fantasia, o pereche cercei în piese de aur turcesci, un ac de cap în granate.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 17: Nu-i plăcea în fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile volumului căzu un mic ac de păr ondulat și o panglică verde.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 59: Ei bine, Aurica, bănuind-o, a urmărit-o și i s-a părut că mă-sa umblă pe la bijutieri să vândă ceva. Atunci a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările, și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui.
  • 1958 Viața rom. (R. US), nr. 8, 173: Știm, faceți bluminguri, tractoare, ați introdus lucrul pe bandă, dar nu se găsesc nicăieri ace de păr.
  • 1963 LTR2, XIII, 572: Un alt tip e radiatorul cu elementele încălzite indirect constituite dintr-un tub îndoit în formă de ac de cap, montat într-un alt tub, căruia îi transferă căldura prin intermediul unui strat de aer.
  • 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 259: Și acum o săptămână a mai fost găsit unul cu ochiul străpuns de-un ac de păr!
  • 2007 D. Elt., 131: Bobină în ac de păr … bobină în U … Bobină deschisă de formă specială care permite introducerea conductorilor în crestături închise sau semiînchise.

✧ (Eliptic)
  • 1870 BOLLIAC, Arheol., 294: Al patrulea, am găsit cărămida care a servit de săpun la spălarea corpului. Al cincelea, am găsit un ac lung de fildeș, cu o formă elegantă, care i-a ținut părul.
  • 1909 Epoca, nr. 23, 1: D. Barnes îl văzu apucând ușor și cu îngrijire acul cu rubin și retrăgându-l ușor din păr.
  • 1919 PAPADAT-BENGESCU, Ape adânci, 319: Se plimba așa serios de colo până colo, printre ace, pudră, piepteni, aruncate pe toate mesele, rufe azvârlite pe scaune.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 279: Telefonista ridicându-și mâna la cap ca să-și prindă în păr un ac de os, care aluneca, Trestie avu o tresărire… Linia brațului se frânse după o siluetă ce-i mai trecuse pe dinainte.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 699: Motivele decorative și tehnica desăvârșită se aplicau și la pectorale și fibule, la cercei și pandantive, la ace și agrafe, la brățări și inele.

✦ Element asemănător cu acul (1), care face parte dintr-un mecanism, instrument sau dispozitiv.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 162, 2: D-na Brigham a luat atunci revolverul în mână, l-a armat de patru sau cinci ori și a împins acul; apoi, pe când îi ’napoia arma cu mâna stângă cu țeava spre ea – pistolul s-a descărcat și glonțul a lovit-o în tâmplă.
  • 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 446: Puscile lor [ale soldaților grăniceri rezerviști] erau de cele cu cremene, care nu mai puteau [să] resiste la cele cu ac.
  • <1907–1908> Natura, III, 52: Un ac simțitor intră și iese în aceste scobituri când fotografia trece prin dreptul lui. … Acul pus astfel în mișcare face, printr-o pârghie cu care e în legătură, ca să treacă pe linia telegrafică un curent de intensități variabile.
  • 1909 Transilvania, nr. 11, 71: Reproducția se face în urma căii făcute de acul tamburului acustic pe urma undei acustice.
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 1, 94: Omul pasăre, încolțit de pericol, își încordează nervii, își călește voința, cercetează cu înfrigurare acul compasului, plinul de ulei sau esență, măsurător de viteză.
  • 1958 Agrotehnica, 220: Dispozitivul a fost realizat înfigând în plantă doi electrozi, formați din ace de platină, la depărtare de 2 cm unul de altul și puși în legătură cu o sursă de curent electric.

✦ MUZ. Mică piesă în formă de ac (1), care se fixează la diferite aparate muzicale (gramofon, patefon, pick-up) pentru a reda sunete.
  • 1913 Luceafărul (R.), nr. 21, 677: La gramofon găsim o pâlnie în al cărei fund e o lamelă subțire prevăzută cu un ac. Vârful acului ară în brazda spirală a discului sau plăcii fonografice.
  • 1935 HOLBAN, Schițe, 348: Cum să descriu o mulțime de gesturi neînsemnate … discuția asupra acelor patefonului (de câte ori nu arunci câte un ac, temându-te să nu-l fi mai întrebuințat o dată!).
  • 1946 VIANU, St. Stil., I, 198: Emistihul repetat nu conține mai niciodată expresii cu adevărat patetice, așa încât reduplicările „făclii de ceară – făclii de ceară” … etc. fac impresia unui ac de gramofon care, nemaiînaintând pe placă, melodia rămâne pe loc și trilurile cântărețului se prelungesc mai mult decât se cuvine.
  • 1947 CHIHAIA, Blocada, 117: Fata păși spre patefon, ridică acul și înțelese dintr-o privire furișe că și el dorea același lucru.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 4, 92: Nu vrei mai degrabă să asculți puțină muzică? Și fără să-i mai aștepte încuviințarea, Trifu alese una din plăci, o învârti pe disc și fixă acul.
  • 2003 PÂRVULESCU, Buc., 7: [Bucureștenii de odinioară] ascultă plăci, pe care le citește, în rotiri lente, acul subțire prins în brațul patefonului și undeva, în noapte, se aude vocea lui Jean Moscopol.

4. Fig. Durere morală; manifestare fizică a unei stări sufletești negative (spaimă, antipatie, invidie); fior.
  • 1689 ZOBA DIN VINȚ ap. HEM, I, 114: Pre însăși neascultaria morții și acul înșelăciunii și legăturile iadului în Iordan afundându-le…
  • 1887 HEM, I, 115: Acul pismei, acul resbunării.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, 87: Obrăznicia țăranului îi vârâse [plutonierului] un ac în inimă.
  • 1943 Universul liter., nr. 23, 6: În bălți se auzi un urlet de lup. Solobodenii simțiră ace de ghiață la tâmple și părul capului li se făcu măciucă.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 185: Cizma nimerind un ciot, călătorul își dete seama, străbătut de un ac rece prin șira spinării, că morții nici nu fuseseră ridicați din fața preastolului, după ce s-au înjunghiat, lăsați să se topească neîngropați.
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 71: Tăbăcarul era prins de toate panicile … Simțea vârfuri de ace care îi alergau pe ceafă și pe șira spinării. Pe urmă prindea curaj.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 149: Simții un ac în inimă.
  • 1991 Filocalia, XII, 89: Deci cel ce voiește să vină la odihna Domnului și să nu fie biruit (de vrăjmașul), se desparte de oameni în orice lucru, spre a nu critica pe cineva și a lăuda sau îndreptăți, sau ferici pe altul … și a nu lăsa vreun ac de dușmănie în inima sa împotriva lui și a supune voia sa neînțeleptului.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1894 VLAHUȚĂ, Dan, 64: Dan, de câte ori se simțea așa abătut, se culca; la el depresiunile morale erau adesea însoțite de simptome de friguri: aceeași slăbiciune de nervi și osteneală fizică, aceeași tânjire generală, și furnicari ca de ace îi făceau dureri pe la încheieturi, îi amorțeau brațele și-i muiau picioarele.
  • 1938 AGÂRBICEANU, Sectarii, 189: El e un fleac de om, să-și schimbe convingerile cum își schimbă cămășile? Răscolirea vechei lui convingeri politice o simțise ca niște ace în obraji și-n ochi.

✦ (Prin metonimie; mai ales la pl.) Dureri acute și repetate, resimțite ca niște înțepături.
  • 1913 DA, I1, 10: Îmi dă niște ace prin ochiul drept.
  • 1915 AGÂRBICEANU, Schițe, III, 293: Și îndată ce-i pieri însuflețirea care-l adusese pân-aici, începu să simtă gerul înțepându-l cu mii de ace.
  • 1933 POPA, Velerim, 298: S-a pornit să înțepe, în ace nevăzute, vântulețul aspru.
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 93: Vinul băut i se urcase la cap, îmbujorându-l, și osteneala i se strecura în vine, cu mii de ace.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 55: Eram sleit, mii de ace îmi împungeau ochii, pentru că sărisem de zeci de ori în apă și dădusem ascultare lu Che Andrei, care-mi spusese să umblu pe la fund cu ochii deschiși.
  • 2002 PLEȘU, Comèdii, 162: Invitat la masă de un profesor din Kyoto, specialist în Zen … filozoful român a simțit că pierde controlul membrelor sale inferioare. Amorțite, străbătute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atenție și așa hărțuită de insolitul bucatelor și de discursul sibilinic al interlocutorului.

✦ (Mai ales la pl.) Vorbe ironice, sarcastice; aluzii răutăcioase.
  • 1934 IONESCU, Nu, 73: Nu era nici o acțiune constant urmărită; nici o metodă critică valabilă dusă până la capăt; … ci o simplă, păsărească activitate dezordonată, febrilă, pe marginea textelor altora: pamflete, ace, câte un asalt, câte o eschivă.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 323: Hasdeu … e combativ, în publicistică, face farse care înrăiesc pe junimiști și-și presară studiile cu ace polemice.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 9, 40: Refrenul „Degrabă ușa-n lături dați Să intre domnii deputați” este blindat cu aceleași ace de ironie ca și căciula lui Nuțu, feciorul „căftănitului de țară la București”.
  • 1974 SIMION, Scriit., I, 692: Tehnica negației la Șerban Cioculescu este imobilizarea și, în cele din urmă, răpunerea victimei prin străpungeri succesive cu ace veninoase.

5. BOT. (Mai ales la pl.) Frunză îngustă, cilindrică și ascuțită, întâlnită la conifere.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 19: Mugurii arborilor coniferi (cu aci) nu se dezvoltă toamna într-un mod așa de repede ca se apese asupra frunzelor.
  • 1895 Vatra, nr. 18, 386: O înflorire de sfârșit de iarnă pe pământul pietros, sămănat cu ace de brad uscate, care par cuie ruginite.
  • 1903 P. ANTONESCU, Amenajamentul, 39: Solul [este] acoperit cu puține ace de rășinoase.
  • 1928 TEODOREANU, Turnul, 182: Veneau de-a dreptul înspre Boura, tăind drumul urmat la dus. Aveau în păr ace de brad, pe haine, cleiul aromat, și-n ochi, același mare zâmbet căzut din soare prin păduri, în rotocoale aurii.
  • 1937 Enc. Agr., I, 488: [Verticilele bradului] formează … etaje distincte … rămurele după căderea acelor netede, fără dungi adâncite, cu desene în formă de cerc, reprezentând cicatricile acelor.
  • 1942 Enc. Agr., IV, 42: Cele mai mici ace [ale molidului] se află în părțile superioare ale coroanei.
  • 1953 Viața rom. (R. US), nr. 12, 132: Pe pământul muiat de apele toamnei și-a[le] iernii, încălzit de calde primăveri, ace mii îngălbenite zac. Când au căzut? Căci brazii sunt veșnic verzi!
  • 1975 SORESCU, Jurn., 1 232: Niciodată n-am stat într-un amfiteatru așa de mare. Fundalul cuprinde șapte zări, ca niște cortine care au căzut. … Admir costumele celor 10–15 perechi, câte are o formație, lipite de peretele zării (din ace de brad).
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 82: Cheresteaua n-a fost tăiată dintr-un brad care trăise treizeci de ani în singurătatea verde a codrului de conifere, și bradul nu ieșise dintr-o sămânță căzută pe pământ, între ace de brad putrede și ferigi.

✧ Compus Acul-doamnei = plantă erbacee din familia Umbeliferelor, având tulpina ramificată și păroasă, flori albe și fructe subțiri și alungite (Scandix pecten veneris).
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1937 Enc. Agr. I, 57: Acu-Doamnei … Plantă erbacee anuală … Crește prin semănături, mai ales în terenurile calcaroase. Înflorește Mai-Iulie.
  • 1968 D. Etnobot., 156: SCANDIX pecten-veneris L. – Acul doamnei … Alte numiri: Ac.

✧ Compus Acul-pământului = plantă erbacee indigenă din familia Polipodiaceelor, având un rizom scurt și frunze cu proprietăți diuretice, care crește în regiuni montane, în locuri umbroase; pop. strașnic (Asplenium trichomanes).
  • 1910 BIANU, D. Săn., 13: Acu pământului … Strașnic.
  • 1937 Enc. Agr., I, 59: Acu-pământului sin[nonim] strașnic… Frunzele sale posedă proprietăți diuretice.
  • 1939 SIMIONESCU, Flora, 252: Acul-pământului (K.)
  • 1968 D. Etnobot., 26: Asplenium trichomanes L. – Strașnic … Alte numiri: Acul pământului.

6. Sint. MAR. (Calc după fr. aiguille aimantée, germ. Magnetnadel) Ac magnetic | Ac de magnet = a) lamă de oțel magnetizată, care constituie partea principală a unei busole; p. ext. busolă.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, 208/14: Pusula este un ac de magnet așăzat întru o cutioară mică.
  • 1839 HELIADE-RĂDULESCU, Scrieri, 346: Se trăgeau linii, se făceau triunghiuri, din triunghi în triunghi se încheia planul, compasul începea a păși pe hartă …; lanțul făcea încercarea și sătenii ce erau spre slujbă începeau a-și da coate și a șopti că dracu din sticluță îi face să ghicească (așa li se părea lor acul magnetic sau busola, ce-l vedea jucând).
  • 1862 ANTONESCU, D., 96: Azimuth … Acul horizontelui dintre meridianul locului și un plan perpendicular la direcțiunea acului magnetic.
  • 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 89: Pre basteminte cu vapori se gubernă naia cu roata, dinaintea căreia spre necontenită consultare se află așezată busola cu acul magnetic, care purure arată puntul de miazănoapte.
  • 1884 GHICA, Pământul, 45: Afară de o mică parte a Rusiei, Europa are o declinație occidentală variabilă, care, la finele secolului al XVII- lea, la Londra la anul 1657 și la Paris în anul 1659 era nulă, acul magnetic era exact către pol.
  • 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 147: Cu toate că după atlanturile geografice acești munți sunt isolați de Basarabia, eu am firma opinie, că ramurile lor, cu un căpet dinspre Sud sub gradul al 14-lea al inclinațiunei acului magnetic, trec de-a curmezișul Basarabia [sic] în doue lanțuri.
  • 1903 P. ANTONESCU, Amenajamentul, 264: Fabrica Kern Aarau (Elveția) … dispune de o singură lunetă astronomică centrală … și de un ac magnetic de care ne-am servit la controlarea cu aproximație a azimutelor calculate.
  • 1913 DA, I1, 707: Busolă … o cutiuță cu cadran în mijlocul căruia se află un ac magnetic mobil.
  • 1941 OȚETEA, Renașterea, 113: Proprietatea acului magnetic de a arăta Nordul era cunoscută de chinezi încă de la începutul erei creștine.

✧ (Eliptic)
  • 1945 BOGZA, C. Oltului, 12: [Oltul] atrage privirile din prima clipă, și ele se duc mereu într-acolo, asemeni unor ace care caută nordul, ori de câte ori se întorc din greșeală în altă parte.
✧ (Ca termen de comparație)
  • 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 244: În ce chip prind bărbații cu talismanul lor atrăgător ca acul magnetic pe femeile sburăioare și sburdătoare?
b) FIZ. magnet de formă oarecare, folosit la determinarea componentei orizontale a intensității câmpului magnetic terestru.
  • 1904 Enc. Rom., III, 165: Magnetism de rotațiune, fenomen de deplasare … [pe care îl] prezintă un ac magnetic când se află în apropierea unui disc metalic în rotațiune.
  • 1915 Viața rom. (R.), nr. 10–12, 103: Între două sfere încărcate cu electricități de gen contrar se întind prin spațiu linii de forță. Un ac magnetic se dispune tangent curbelor, o așchie de pai a se așează în lungul liniei de forță.
  • 1957 T. V. IONESCU, C. Electr., 167: Acul magnetic și proprietățile lui. [Subtitlu]

✧ Fig.
  • 1922 LOVINESCU, Crit., IX, 96: Am în spatele meu o activitate publicistică și o viziune a lumii care nu și-a clintit acul magnetic din vârsta rozelor până în aceea a crizantemelor albe.
✦ (De obicei cu determinări care indică sfera de utilizare) Indicator pe cadranul unor aparate de precizie ori al unor instrumente de măsură.
  • 1857 MARIN, Noțiuni de fisică, 12/21: Acul busolei este un magnet mic artificial.
  • 1865 BOLINTINEANU, Poezii, 416: Pilotul are ochii prin nopți de vijelie. Pe al busolii ac. Și regii ce plecară să afle pe mesia, O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag.
  • 1893 Lupta, nr. 2 036, 2: Așadar am putut să dorm? Da, am dormit, adaose ea văzând la lumina lumânărilor că acul de la ceasornic era aproape la doue dupe miezul nopței.
  • 1900 Enc. Rom., II, 820: Curenții induși durează foarte puțin, ceea ce ne arată acul galvanometrului, care deviază puțin, întorcându-se apoi la zero.
  • 1903 P. ANTONESCU, Amenajamentul, 282: Busolele germane sunt divizate de la drepta spre stânga, adică în sens invers de acela cum să învârtesc acele ceasornicului; pe când busolele franceze sunt gradate în sens contrar.
  • 1928 MIHĂESCU, Period., 553: Botoran scoate de sub perină ceasul. Dar e greu să distingă ceva. Cifrele le-ar ști după poziția lor pe cadran; însă parcă sunt patru ace care arată deodată… și răsar necontenit… infinități de ace…
  • 1935 Gândirea (R.), nr. 6, 283: Elefantul? … Să-l măsurăm? Acul cadranului unui cântar ne răspunde: o masă de două tone.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 434: Anton Lupan … se gândi îndelung, șovăind; totul i se părea nesigur în jur … numai acul barometrului părea hotărât, în mișcarea lui fermă cu care cobora, înghițind câte o liniuță din cadran la fiecare minut.
  • 1958 BANUȘ, Poezii, 212: Și timpul de mult a-mpietrit și a stat. Acul cadranului stă nemișcat. Patru fără zece minute era, Patru de noapte. Doftana dormea.
  • 1980 SIMION, Dim. Poeților, 125: În „Adio la Târgoviște”, acul ceasornicului arată începutul zilei.
  • 2003 PÂRVULESCU, Buc., 211: Bucureștiul își numără sectoarele în sensul acelor de ceasornic: sectorul I, galben, cam între ora 11 și ora 2, apoi aripa sectorului II, negru, între 2 și 5.
  • 2013 D. Mitol. Rom., 168: Sfatul dat mortului pentru a ajunge în L[umea] de D[incolo], repetat cu insistență, este mersul înainte și la dreapta, deci a drumului-spirală care se derulează de la Răsărit la Apus, conform acelor de ceasornic.
  • 2016 Man. Elt. X, 106: Când magnetul se apropie de bobină, acul galvanometrului deviază într-un sens. Când magnetul se depărtează de bobină, acul deviază în sens invers.

✧ (Ca termen de comparație)
  • <1910–1911> Natura, VI, 153: Privește locul unde se odihneau la umbra acestui mare palmier. Umbra lui e ca acul unui ceasornic, nu sunt decât trei ceasuri de când putea fi umbră în acest loc.
  • 1980 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, 107: Impresiile călătorului sunt deviate, ca acul busolei, de zăcămintele romantice: atât selecția evenimentelor, cât și tipologia aparțin, în această primă carte a lui Filimon, romantismului.

✧ Fig.
  • 1920 ARGHEZI, Schițe, 93: Mi-aduc aminte de-o întâlnire cu Ilarie Chendi, pe Bulevard. Fusese un timp la Pantelimon și acul inteligenței lui părea să se îndrepte. Tratamentul dăduse rezultate.
  • 1920 CODREANU, Trad., 336: Și-n brațele Balanței m-am pomenit deodată, Al cărei ac notează pe cer cât sunt de greu.
  • 1965 SORESCU, Poeme, 1132: Poate că ar trebui să-ți vorbesc Despre mâini … Ar putea fi ace pe o busolă, Arătând imparțial toate punctele cardinale. De ce numai nordul mereu?
  • 1971 Studia Univ. – Philologia, nr. 2, 136: Vom vedea cum pe cadranul fiecărui episod, acul indicator va oscila mereu de la valorile ce relevă similitudini la cele din care reies opoziții. Rezultatul va fi o reverberare a situației lui Jim în destinul celorlalte personaje.

7. MED. (Adesea determinat prin „de seringă” ori „de injecție”) Instrument medical foarte subțire, de metal, cu vârful tăiat oblic, folosit la injectarea medicamentelor sau a altor substanțe etc.
  • 1888 Telegraful (Buc.), nr. 4 753, 2: Acul de la siringa Pravatz a fost trecut de mai multe ori prin foc pentru a se distruge cea din urmă rămășiță de materii organice și infectante ce s-ar fi aflat pe el.
  • 1904 BABEȘ, Opere, II, 132: Atunci când lichidul peritoneal nu este purulent, ci clar, facem însămânțarea celui de al doilea tub fără sterilizarea prealabilă a acului.
  • 1913 PARHON, Opere, II, 359: Pacientul … prezintă tulburări din punct[ul] de vedere al sensibilității dureroase mai ales la mâini; așa, își străbate pielea cu acul, fără a simți durere.
  • 1935 VOICULESCU, Leacurile, 288: Să nu lipsească … câteva ace pentru siringă.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 3, 685: În momentul întrebuințării, se introduce cu acul de la o seringă sterilizată în prealabil, prin opercul, ser fiziologic sau glucozat sau apă distilată, sterile.
  • 1957 LTR2, I, 33: Acele de seringă, pentru introducerea substanțelor injectabile în vene, în mușchi sau sub piele, sunt tubulare, de obicei drepte, și au vârful tăiat oblic și ascuțit.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1385: Se întoarse la cămin, se culcă în patul ei și rămase liniștită, așteptând ca totul să se aranjeze de la sine. Dacă s-o aranja! Dacă nu… Adormi… Se trezi la spital, cu ace în piele, i se făcea transfuzie.
  • 1991 Viața medic., nr. 56, 3: Noul model de ac denumit SSN poate fi adaptat la orice tip de seringă.
  • 2004 MATEȘ, Patol. Animalelor, 424: După sutura pleurei, cu ajutorul unui ac de injecție și a[l] unei seringi de calibru mai mare, se aspira tot aerul din cavitatea toracică.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1994 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 252: Nu înalt, subțire ca un ac de seringă, priviri iuți, pânditoare-n ironie și galeș-malițioase-n cozerie, zâmbet brici, păr scurt și țepos, invariabil elegant (eleganță sobră, purtată cu distincție), Mircea Zaciu e tot ce poate fi mai universitar în prestanță și obiceiuri.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 182: Din această nedeslușită mașinărie ieșeau două țevi curbe, nichelate, ca niște ace de seringă, care-i pătrundeau în țeastă, perforându-i stâncile din spatele pavilioanelor urechii.

✧ Sint. Ac chirurgical = instrument chirurgical, subțire și ascuțit, de diferite forme și mărimi, utilizat în chirurgie pentru a coase țesuturile.
  • 1938 Enc. Agr., II, 689: Acul lui GERLACH … Ac chirurgical întrebuințat în special pentru sutura pielii, la animalele cu pielea groasă, fiind foarte rezistent și comod de mânuit.
  • 1969 D. Medical (1969), II, 605: Suturare chirurgicală … Actul de a coase țesuturile după anumite reguli, cu ajutorul unui ac chirurgical și al unui material de sutură resorbabil sau neresorbabil.

8. Șină mobilă cu care se dirijează vehiculele de cale ferată de pe o linie pe alta; macaz.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1944 I. M. SADOVEANU, Sf. Veac, 404: A găsit un loc într-un compartiment, unde doi domni bătrâni discutau ceva … Trenul sărea peste ace și începuse cântecul său obișnuit, clătinând pe cei trei călători pe locurile lor.
  • 1967 BARBU, Șos. Nordului, 211: Locomotiva trecu ușor de intrarea în stație. La ace, Constantin coborî din mers, schimbă un macaz, și într-un sfert de ceas în Depoul de reparații al nemților intră un fel de garnitură de marfă.
  • 1968 Viața rom. (R. US), nr. 5, 20: Muncitorul căilor ferate îl luă pe țăran de mânâ, îl duse prin încâlcișul de linii, vorbind repede …; ajunse însă la o șină pe care feroviarul o lovi de câteva ori cu bocancul. Paralel cu ea, legată prin traverse și ace, curgea șina geamănă.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 6, 62: Georgescu, cu o ceașcă de cafea în mână călca atent să nu-și piardă echilibrul. Vagonul trecea tocmai deasupra unor ace și hurducăia ca o căruță pe un drum nepietruit.

✧ Sint. (Calc după fr. aiguille de changement de voie) Ac de macaz | Ac feroviar | Ac de schimbător = piesă metalică în formă de pană, având rolul de a ghida roțile vehiculelor de cale ferată atunci când trec de pe o linie pe alta.
  • 1949 LTR, I, 11.
9. CHIM. Înv. Formă alungită și ascuțită sub care cristalizează unele substanțe.
  • 1908 ISTRATI – LONGINESCU, C. Chim., 249: Etan diclorat e tot un lichid puțin uleios, etan diiodat e solid și cristalizează în ace incolore; amândoi sunt insolubili în apă.
  • 1937 Enc. Agr., I, 34: Acenaftena există în cantități mari. Este solidă și cristalizează în ace albe.
  • 1951 Man. Ing. Chimist, I1, 36: Alături de osmiu [ruteniul] este singurul element octavalent, în tetroxidul de ruteniu, RuO4, ace galbene cu p.t. 25°.

✧ P. anal.
  • 1928 SADOVEANU, Împ. Apelor, 395: Toate lighioanele ei de la adâncuri suiau în zigzaguri spre acele de fulgere ale ploii.
  • 1959 Viața rom. (R. US), nr. 2, 112: Un strat subțire de pulbere galbenă prefirată de vânt acoperea alocuri zăpada; însă cu cât privea Răducan mai departe, … cu atât erau mai curate întinderile cu cline ușoare și străluceau de nenumărate ace de lumină.
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 2, 67: Neliniștea care-1 apăsa (acest personaj [din nuvela „Untul” de Gib Mihăescu] este și azi foarte modern) se sparge în nenumărate ace de rezistență la agresiunea urâtului.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 4, 73: Străpungeam cu gura țevii cerul bestial, rămurișul tremura în fața mea ca o fem[e]ie pierdută, pielea apei se făcea ace la auzul pasului meu.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 102: Încă în seara aceea Victor înmână Lenichii cadourile de nuntă: un inel cu briliant, împresurat cu rubine ca de niște ace de foc, cercei de aur cu stropi de diamant și un colan de platină cu cruciuliță de aur.
✧ Sint. Ace de gheață = cristale de gheață, în formă de ac (1), care se formează la temperaturi joase, de obicei iarna.
  • 1912 CHIRIȚESCU, Grănicerul, 34: Înspre cântatul cocoșilor vremea începu să se înăsprească, pe neașteptate. Întâi, se ivi în preajma lunei un cearcăn; apoi, ace de ghiață sclipitoare se cernură spre pământ.
  • 1914 SADOVEANU, Priveliști, 73: Ploua întruna, ploaie măruntă de toamnă, și bătea un vânt iute și rece care aducea câteodată nouri albi din care săgetau ace de gheață.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1420: Vântul se întețise. Ace ascuțite de gheață le răneau ochii. În curând începu o ninsoare deasă și lipicioasă.
  • 2006 CIULACHE, Meteor. Clim., 78: Acele de gheață reprezintă o precipitație formată de cristale de gheață neramificate, având forme de ace, coloane sau lamele.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 199: Rafale de vânt aduceau, intermitent, vuietul de pe Calea Victoriei, amestecat cu ace de gheață.

– Pl.: ace, înv., rar acuri, aci s.

– Lat. acus, -us.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1948 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 277; 1949 LTR, I; 1959 St. Form. Cuv., I, 194; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Intrare de dicționar