1.
Adj. Care scoate aburi (4), din care ies aburi.
- <1691-1697> T. CORBEA, Dictiones, 534.
- 1877 SLAVICI, Nuv., II, 258: Sevasta intră aducând în mâna mămăliga aburitoare, în cealaltă un ghiobuleț de brânză sărată, iar subțioară garafa cu un păhărel.
- 1913 AGÂRBICEANU, Schițe, III, 157: Dăscălița ieși palidă ca o pe masă cafeaua aburitoare rămase o clipă privind podelele.
- <1932-1933> Analele Dobr., XIII-XIV, 84: Cerul e albastru, aerul călduț. O lumină potolită ca viața unui bătrân, cade pe-ntinderile aburitoare. Viața e veselă.
- 1963 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 36: Sub lapovița mohorâtă, trupurile lor calde, respirația aburitoare ... îl îmbărbătau dându-i un sentimen de siguranță.
Încă 4 citate
✧
Fig.
- 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 45: Se potolise și foșnetul stufului galben, de anul trecut, numai cel verde își înălța firul plăpând și parcă se auzea dând cântec de slavă primăverii aburitoare.
- 1988 RUSAN, Călăt., II, 161: Valurile catifelate ne scaldă picioarele, briza e umedă și plăcută ca un vis aburitor, dar n-avem noroc de fosforescență, este încă lumină, ziua grecească amenință să dureze mult.
Încă un citat
2.
S. n., s. f. IND. Instalație, dispozitiv care se utilizează la aburirea textilelor, a materialelor lemnoase
sau a unor produse finite, în vederea ameliorării unor proprietăți, a ușurării prelucrării
lor ulterioare etc.
- 1956 Man. Ing. Forestier, vol. 83, 365: Curbarea pieselor se face pe măsură ce riglele sunt scoase din aburitoare, folosindu-se în acest scop șabloane instalate pe mese masive și rezistente.
- 1957 LTR2, I, 27: Aburirea cherestelei de fag se face în instalafii industriale numite aburitori.
- 1962 BĂIA – PĂLĂMARU – ROȘU, Alimentația, 280: Paiele tocate se umectează cu apă rece și apoi se introduc într-un aburitor, instalație care mai simplu poate fi alcătuită dintr-un vas de lemn acoperit etanș cu un capac.
- 1969 St. Form. Cuv., V, 22: Aburitor textile.
- 1969 St. Form. Cuv., V, 22: Aburitor plută.
Încă 4 citate
3.
S. m. Persoană care vrea să păcălească prin vorbe goale. Cf. aburi (14).
- 2018 P. NOVACOVICI, Alfa, 210: Dacă stăpânești această parte a comunicării, ai toate șansele să fii considerat un bun „aburitor”.
– Pl.: aburitori, -oare.
– Var.: înv., rar aburitóriu, -ie (1913 DA, I1) adj.
– Aburi + suf. -tor.
Referințe bibliografice:
1931 CADE; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 8.
