Faptul de a (se) aburi.
- 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.
- 1998 ROMAN, Bucate, 477: De la Piatra Neamț până la Suceava, tocănița de hribi e ca piatra kilometrică: fie iarnă fie vară, ea e acolo, la post, lângă mămăliga care nici ea nu se oprește din aburit.
Încă un citat
✧
Fig.
- 1931 CRAINIC, Țara, 63: Drumuri cu domoale întoarceri acasă, Asfințit de soare pe lamă de coasă, Prosternări de sălcii și mesteaceni, boare De azimă caldă scoasă din cuptoare, Aburit de inimi, cântec tremurat, În urmă departe deal însingurat.
– V. aburi.
Referințe bibliografice:
1931 CADE; 2001 MDA, I.
