1.
(Despre mâncăruri, băuturi etc. calde) Care exală, care scoate aburi.
- 1935 G. M. ZAMFIRESCU, Nerușinare, I, 302: Bună ești, mamă cu mine, ca un miez de pâine caldă, că-l scoți dintre coji aburind și pufos.
- 1955 PREDA, Moromeții, I, 1 095: [Omul] dă totul la o parte și se uită la oalele cu fiertură de buruieni, la mămăliga încă aburindă.
- 1962 BARBU, Prânzul, 574: Un soldat îi adusese o farfurie plină cu o ciorbă aburindă.
- 1968 IVASIUC, Interval, 182: În buzunar se făcea cald ca într-o cameră când se servește ceaiul aburind.
Încă 3 citate
✧
(Prin metonimie)
- 1953 I. BOTEZ, Schițe, 24: Băieții cu șorțuri verzi aduceau tuslamalele și potroacele în castroanele aburinde.
- 1974 TITEL, Țara, 831: O femeie, tocmită de Bantu, ca să le facă de mâncare, aducea blidele aburinde cu supă din carne de porc afumată.
- 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 190: Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca aburindă.
Încă 2 citate
2.
(Despre pământ sau adâncituri în pământ) Care degajă, care scoate aburi.
- 1943 ISANOS, Versuri, 53: Vijelioase flori, din pământ aburind, Ca niște strigăte cresc, saltă zâmbind. Care e vrerea lor gingașă-n vreme? Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?
- 1953 BOGZA, Anii, 100: E o viziune de infern munca acelor oameni goi, trecând printre zeci de gropi aburinde cu pieile monstruoase.
- 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, I, 6: Mi se perindă mereu prin fața ochilor șiruri de brazde aburinde.
- ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 8: La arat îi aduceam [tatei] caii de căpăstru ca s-o țină drept pe brazda aburindă.
Încă 3 citate
3.
Care este acoperit cu aburi.
- <1950-1952> BOGZA, Pag. Contemp., 289: Trecem peste lacuri fermecate, cu apa neclintită și somnoroasă, ca niște aburinde oglinzi.
✧
Fig.
- 1969 STĂNESCU, Cartea de recitire, 108: Doar să-mbrățișez în palmă Lung, ecoul din oglindă, Vreo fragedă fantomă, Alta pururi, aburindă.
4.
Care emană (ușor) aer cald.
- 1955 DUMITRIU, Cron. Fam., I, 408: Boii trăgeau înainte, clătinând din cap și cu nările aburinde.
- 1958 T. POPOVICI, Setea, 290: George avea impresia că omul de lângă el e cald ca o sobă, răsuflarea lui aburindă îi mângâia obrazul.
Încă un citat
– Pl.: aburinzi, -de.
– V. aburi.
