Urcat, cățărat, înălțat pe ceva.
- 1887 HEM, I.
- 1939 SIMIONESCU, Flora, 14: Floricelele mai multe pe o codiță au petalele gălbui pe fața de sus, dar verzi pe cea de dedesubt. Nu le ține răsfirate, ci puțin aburcate.
- 1979 CRIȘAN, Voievozi, 69: Îl urmau aburcați pe cămile (Doamne, dobitoace mai urâte ca ăstea nu-s pe pământ!) vreo douăzeci de geangulii falnici, cu pieptare de leopard și chivere înstruțate.
- 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 184: În acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă.
- 2006 PANDREA, Etnologice, 100: Conferind exprimării pertinență și finețe, această abundență de sinonime, folosită de ciobanii lovișteni aburcați în grebenii Făgărașilor, pe lângă stânele lor din veac – doar trei, între multele care împânzesc țara –, își are, credem, explicația ei.
Încă 4 citate
– Pl.: aburcați, -te.
– V. aburca.
