1.
Livr., rar Absurditate (2).
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1895 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., III, 264: Cum nu e oare absurdism ca societatea să fie periclitată prin faptul că se răspândește tot mai mult instrucția superioară?
Încă un citat
2.
FILOZ. Concepție conform căreia lumea în care trăim este fără sens și fără finalitate.
- 1916 BLAGA, Încerc. Filos., 64: O scânteie cât de mică de adevărat spiritualism, cât timp suntem jertfa iluziei spiritualiste, merge direct la absurdism.
- 1951 BĂNCILĂ, Definiția Filoz., 41: De exemplu, filozofii cari se poticnesc în scepticism, panpsihism și demonism, amoralism, absurdism... sunt filozofi pervertiți.
- 1971 BALOTĂ, Lupta, 20: După cum nu există un „absurdism”, o școală literară a absurdului, tot astfel nu a apărut încă – și e puțin probabil să apară, cu toate încercările în acest sens, îndeosebi ale lui Albert Camus – o gândire filosofică sistematică absurdă.
Încă 2 citate
– Din fr. absurdisme, engl. absurdism.
Referințe bibliografice:
2008 NDU3.
