Livr. Caracter dificil, greu de descifrat; absconsitate.
- 1941 VIANU, Arta Prozat., 209: Analizele „Thalassei”, „marea epopee”, cum o numea autorul, cu speculațiile ei care nu se opresc nici în fața concluzii lor celui mai îndrăzneț individualism, ajung adeseori, pe această cale, până la abstruzitate.
- 1975 Viața Rom. (R. US), nr. 6, 52: Pop Simion vrea să dea complexitate psihico-filosofică volumului său... și, în acest sens, el relativizează, amestecă și estompează, literaturizează, obnubilând adesea perspectivele până la abstruzitate.
- 2004 DGLR, I, 166: Imaginea adevăratului A[ndrițoiu] începe să se limpezească odată cu volumul „Cartea de lângă inimă” ... iar mult solicitata implicare în real se vede concurată până la eliminare de asumarea exclusivă a imaginarului, într-o profesiune de credință, ecou al celei barbiene din „Joc secund” (fără însă adâncimea și abstruzitățile aceleia).
Încă 2 citate
– Pl.: abstruzități.
– Abstrus + suf. -itate.
Referințe bibliografice:
2008 NDU3.
