Livr. Dificil de înțeles; abscons, neclar.
- 1852 STAMATI, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I.
- 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3
- 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), II, 107: Această prețioasă carte de critică și statistică, în care multe ... se dau într-o formă greoaie și obscură, de un clasicism abstrus … n-a ieșit niciodată în întregime.
- 1935 Rev. Fundaț., nr. 5, 406: Textul își perde valoarea circulantă, devenind notație abstrusă, greu descifrabilă.
- 1935 Rev. Fundaț., nr. 12, 486: Iar dacă vom cerceta, cât trebue de delicat, pe aceiaşi voiajori de comerţ … vom prinde de veste negreşit că ei au luat … incomparabil mai străin contact „avec les boîtes de nuit, mit den Nachtbuden”, decât cu abstruzele elucubraţii intelectuale şi artistice ale celor câţiva oameni despre care se afirmă academic că ar determina viaţa culturii în ceea ce are ea mai desăvârşit.
- 1938 I. PETROVICI, Amint. Băiat, 44: La lucru acum băiete, luându-mi subțioară un mare caiet neînceput, care fără această conjonctură, ar fi adăpostit cine știe ce teme de latină sau exerciții de matematică abstrusă.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 389: Un seraf face magului o teorie abstrusă asupra originii îngerești a sufletelor, ce-și au originea în câte o stea.
- 1945 VIANU, Mem., 221: Discipolii lui au fost uimiți să citească, într-o zi, ieșite din pana lui cam artificială, pierdută în asociații abstruse, în alegorii, în întrebări fără răspuns, versurile din „Alion Ciobanul”.
- 1947 ELIADE, Jurn., I, 105: Foarte probabil că un intelectual european, pasionat de cele mai abstruse pagini ale lui Heidegger, ar începe să caște după zece-cincisprezece minute.
- ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, II, 225: Întreaga filozofie … poate fi considerată ca o sforțare tot mai complicată și subtilă, tot mai puțin naivă, tot mai abstrusă, neobosită, de a căuta căi noi.
- 1974 Viața Rom. (R. US), nr. 10, 62: Uneori absurdul devine exponențial, dobândind în final un sens (și el abstrus), ceea ce ne prăbușește în labirintul paralel al psihozei.
- 2005 DGLR, IV, 228: M[areș] vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură.
Încă 13 citate
✧
P. ext.
- 2005 DGLR, III, 300: Oricum ar fi, fapt este că el glorifică arta barocă (de exemplu catedrala abstrusă a lui Gaudí, La Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica.
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 204: Distingea, în spatele lui, licărul unei arhitecturi abstruse, de parcă tot peretele din spate al garsonierei ar fi fost transparent și prin el s-ar fi zărit construcții din altă lume, împovărate de amurg și statui.
Încă un citat
– Pl.: abstruși, -se.
– Var.: înv. abstrúz, -ă adj.
– Din fr. abstrus, lat. abstrusus, -a, -um.
Referințe bibliografice:
1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1975 DEX; 1978 DN3; 2000 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 DELR.
