Acțiunea de a (se) abstrage și rezultatul ei.
1.
Desprindere, luare în considerare numai a unei părți sau însușiri a unui obiect. Cf.
abstrage (1).
- <1835-1836> MURGU, C. Filos., III, 74r/6: Înf‹ățoșările› cele universale, fiindcă să formează din [înfățoșări] uitate prin abstragere, să numesc altmintrile înf‹ățoșări› mij‹locite›, discursive, abstracte seau conțepturi.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1911 ZAMFIRESCU, Pub., II, 66: De unde viața sa lăuntrică [a omului] era un câmp numai de materie experimentată – cu întinderea și abstragerea înțelesurilor, ea a putut să se idealizeze.
- 1926 IBRĂILEANU, St. Liter., 217: Imaginea aceasta [compozită] e o abstragere din toate imaginile și un portret viu al tipului [prezentat de scriitor].
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 364: Principiul noutății aplicat numai la comparații în abstragere de sentimentul liric integral poate duce și a dus la încheieri false.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 41: „Arabescurile” se cheamă așa pentru că-s produsele lumii arabe … și-s toate bazate … pe abstragerea schemelor din structurile organice.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 362: Cunoașterea umană este secundară ... funcția ei este limitată numai la actul abstragerii.
Încă 8 citate
2.
Desprindere, detașare (de realitatea exterioară). Cf. abstrage (3).
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1938 IONESCU, Pub., II, 137: Nu știu de ce avem impresia însă că acest cleric a fost mult mai impur decât o recunoaște el însuși. Abstragerea din viață, care parcă îl caracterizează și parcă nu, e efort și asceză.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 653: Obișnuit de poezia virilă cu transcendența, cu așezarea femeii într-o aureolă metafizică, cititorul caută și în literatura femeilor mișcările de abstragere.
- 1953 VIANU, St. Stil., II, 356: Lipsa patimii și a părtinirii nu este pentru Bălcescu atitudinea nepăsării, a abstragerii din temă [a studiului său], ci dreapta împărțire a blamului și aprobării.
- 1964 SIMION, Proza Eminescu, 99: Eroii eminescieni găsesc, curent, în vis o posibilitate de abstragere și un mod de a-și realiza idealurile.
- 1968 Teatrul (R.), ianuarie, 105: E vizibil un artificiu dramatic modern, anume abstragerea de la realitatea empirică.
- 1971 Contemp. (S.), nr. 1 286, 3: În efortul său de abstragere poetică, Vinea acordă dragostei însemnătate terapeutică.
- 1998 ap. M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 125: Este remarcabilă capacitatea de abstragere din furia demențială a clipei, capacitate de care dă dovadă memorialistul, împotriva orbirii cugetului produsă de spaimă.
Încă 8 citate
3.
LINGV. Deducere (1), extragere (2, 3), derivare (1). Cf. abstrage (4).
- 1963 Gram. Lb. Rom.2, I, 55: Substantivele care denumesc obiecte de același fel, exprimând noțiuni formate prin abstragerea notelor comune de la mai multe obiecte, poartă numele de substantive comune.
- 1990 E. VASILIU, Introducere, 10: Cele trei nivele ale structurii semiotice se obțin printr-o operație de abstragere.
Încă un citat
– Pl.: abstrageri.
– V. abstrage (cu sensuri după fr. abstraction).
Referințe bibliografice:
1893 DDRF, I; 1913 DA, I1; 1958 DM; 1975 DEX; 1978 DN3; 2001 MDA, I.
