1.
Tendință care acordă abstracțiilor o valoare egală cu aceea a realităților concrete; p. ext. folosire excesivă a abstracțiilor.
- 1924 IBRĂILEANU, Scriit., 194: Ca să nu ne stingem din prea mult abstracționism, ar fi nevoie de o doză de gorilism.
- 1935 BLAGA, T. Cult., 98: „Arta” creată grație acestui tipar stihial nu e caracterizată, în esența sa, prin aceea că o anexăm unui excesiv abstracționism conceptual.
- 1992 SORESCU, Teatru, 467: Ați făcut greșeli cu toptanul, acum vreți să ne otrăviți și pe noi, să sugem odată cu laptele și idealismul, misticismul, spiritul mic-burghez, tendințele de chiverniseală, nepotismul, abstracționismul și împăciuitorismul?
Încă 2 citate
2.
A. PLAST. Curent artistic modern, caracterizat prin simplificarea intuitivă a concretului și
încifrarea imaginii; artă abstractă.
- 1960 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 181: Arta nu este reprezentată de diferitele variante ale abstracționismului.
- 1966 OPRESCU, Considerații, 61: Adevăratul abstracționism se arată complet independent de realitate.
- 1978 BĂNCILĂ, Teor. Cun., 358: Rareori abstracționismul e și artă.
- 1980 GRIGORESCU, Expresioniștii, 52: S-a observat, pe drept, că – deși expresionismul poate conduce spre nonfigurativ – el nu are nimic comun cu formalizarea teoretică a abstracționismului.
- 1999 CĂRTĂRESCU, Postmodern., 99: Caracterul nonfigurativ al artelor își are o origine certă, ca și o mare dezvoltare, în modernism, prin cubism și alte abstracționisme.
Încă 4 citate
– Pronunțat: -ți-o-.
– Pl.: rar abstracționisme.
– Din fr. abstractionnisme, engl. abstractionism.
Referințe bibliografice:
1961 DN; 1962 DER, I; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3; 2011 DELR, I, 8; 2013 DGS.
