1.
LINGV. Dedus, extras2 (1); derivat (4).
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., I, 152/6: De la activa participie latină în căderea ablativului ... ne-au rămas numele substantive abstrase, precum e de la a II-a, a III-a și a IV-a conj[ugare], d. e. părintele de la parente.
- 1879 Conv. Liter., nr. 4, 146: Înțelesul [francez] de „pâle, hâve” [al cuvântului „selbed”] este numai abstras și figurat.
Încă un citat
2.
Desprins, detașat de realitate.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 110: Democrit … trăia abstras, se distingea cu bunătatea inimii.
- 1867 CANELLA, Vocab., 6: Suntem abstrași când nu cugetăm la niciun obiect de față, nici la nimic din ceea ce se spune.
- 1871 LMD, I.
- 1946 CAMIL PETRESCU, Jocul, 209: După câtva timp, soneria telefonului. Abstras, [Sinești] îl lasă un timp să sune fără să răspundă.
- <1957-1958> CĂLINESCU, Estet. Basm., 196: Geniul e modest, simplu și chiar dizgrațiat la vedere, abstras și neconformist, inspirând neîncredere în cei din jurul său.
- 1972 EVERAC, Un fluture, 371: Stiopul (abstras, ezitant): Eu caut altceva, domnule ... Caut constrângere și rigoare spirituală.
- 1975 PREDA, Delirul, 207: [Adrian] nu părea abstras, ascultase totul cu atenție.
- 1977 BĂNULESCU, Cartea milionarului, I, 619: Havaet, din scaunul cu perne de purpură, privea, abstras, mișcarea plină de deșertăciune de pe străzile cartierului Fabia.
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 921: [Gardianul] ieși cu o expresie atât de abstrasă, încât ai fi zis că nu vorbise cu un om, ci cu el însuși.
- 1984 SIMION, Scriit., III, 158: El însuși [A. E. Baconsky], ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic.
- 1988 PLEȘU, Minima moralia, 82: El [un bun sfătuitor] va fi succesiv obtuz și plin de umor, drastic și tolerant, tenace, neglijent, naiv, locvace, tăcut, tandru, sângeros, precaut, temerar, pătimaș și abstras, complice și inflexibil.
Încă 11 citate
✧
(Substantivat)
- 1947 CĂLINESCU, Opera Eminescu, II, 77: Geniul schopenhauerian este dimpotrivă abstrasul, individul care contrazice țelurilor naturii.
- 1963 CĂLINESCU, Cron., 411: Philippide nu e un abstras de viață.
Încă un citat
3.
Care este rezultatul unei operații de abstragere (1); abstract2 (4).
- 1851 STAMATI, D., 2: Abstract [=] abstras, tras în gând.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1879 EMINESCU, Pub., II, 358: Mintea a sute de mii de cetățeni viitori se-ncarcă în lucruri abstrase și încâlcite, cu noțiuni inexacte.
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 146: Orice teorie, fie spusă în forma cea mai abstrasă posibilă, cată neapărat să poată fi redusă la ceva văzut și pipăit, cată să poată fi controlată prin realitate.
- <1884-1909> MAIORESCU, Prel. de filos., I, 10: În Kant, „transcendental” însemnează asemenea o judecată înaltă, chintesența cugetării, formele gândirii cari rămăn într-o sferă curat abstrasă și cari se ridică deasupra experienței și a cunoștințelor obișnuite.
- 1896 ȘĂINEANU, D., 4: Abstracțiune [=] lucrul abstras, care n-are realitate decât în spiritul nostru.
Încă 5 citate
– Pl.: abstrași, -se.
– Var.: abstráct3, -ă (1848 NEGULICI, Vocab.; 1871 LMD, I) adj.
– V. abstrage. – Abstract, latinizat după abstractus.
Referințe bibliografice:
1867 CANELLA, Vocab., 6-8; 2001 MDA, I.
