1.
Fig. Cufundat, adâncit într-o stare meditativă; foarte preocupat, captivat.
- 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Hristianismu, 39/11: Toți era în tăcere și semăna absorbiți în cugetările lor.
- 1837 NEGRUZZI, Amint., 21: [Zoe] se puse pe un jâlț, unde șezu absorbită în gânduri.
- 1839 LECCA, Cruciații, 64/16: Balduin, absorbat într-o serioasă umilință, se uită după dânșii [după Fatima și Emir] încremenit.
- 1843 Curier a. sexe, IV, 1741/5: Începu alte felurimi de jocuri, în care assorbiți spectatorii uitaseră de hărtiea cea arsă.
- 1847 PELIMON, Suliotul, 16/4: Vorbele rămân nimica când amanții-s absorbiți.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 FILIMON, Escurs., 100: Tânărul Staaps se plimba prin spațioasele alee absorbit în reflexiuni dureroase.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1889 VLAHUȚĂ, Nuv., 126: [Piscupescu] era foarte absorbit și n-a băgat de seamă că venea cineva râzând spre el.
- 1909 PATRAȘCANU, Proză, 72: Îmbrăcată în costumul ei albastru de disecție, ... cu părul strâns într-un coc de-o arhitectonică admirabilă, albă și gingașă ca o floare, ea ținea mâna unui cadavru și, absorbită, mânuia bisturiul cu o grație și delicateță desăvârșită.
- 1928 SADOVEANU, Demonul, 121: Erau singuri, în afară de cele trecătoare; așa de singuri și de absorbiți, așa de fixați de instinct prin ceea ce era etern în natura lor efemeră, încât existară în sine și independenți sub stele, atât cât ține cea dintăi sărutare.
- 1939 MARCU, Figuri Fem., 177: Marchizul era mai absorbit ca oricând în complicatele griji politice, deoarece tocmai pusese la cale o nouă alianță a venețienilor și a florentinilor împotriva visconților de la Milano.
- 1941 ARGHEZI, Cortina, 402: Patronul atelierului de alămării... absorbit în comenzi, vedea că se petrece o vioiciune anormală în familia și curtea lui, dar n-avea timp să o definească.
- 1945 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, I, 387: Uneori îl vedeau prietenii [pe Leon-Battista Albert] rătăcind singur, absorbit și absent, pe străzi.
- 1962 PREDA, Risipitorii, 655: [Lui Iliuță] numai privirea îi lucea absorbită, întoarsă în sine.
- 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 256: Eminescu, la masă sau pe marginea patului, sta absorbit, defunct în gândurile sale.
- 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 227: Dora, sprijinită pe iarbă în cot, privea absorbită în iarbă.
- 1992 CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 83: [Deținutele] lucrau când ochiul pe față, când pe dos, îl treceau de pe o andrea pe alta, îl reluau și numărau punctele, atât de absorbite încât nici nu mai vedeau, nici nu mai auzeau ce se petrecea în jurul lor.
- 1993 PLEȘU, Jurn., 6: Alții ... [sunt] concentrați, asudați, absorbiți într-o transă ritmică, lacomă să surprindă palpitul unui loc.
Încă 19 citate
✦
Fig. Preluat, asimilat.
- 1878 MO, nr. 39, 1 039: Dificultățile în care s-a aflat Cassa Societății ... au silit pe Consiliul de Administrațiune, mai ales în fața unui capital de reservă neînsemnat, absorbit și el în plata datoriei ..., a aliena o parte din capitalul social.
- 1969 Teatrul (R.), februarie, 45: Sunt … prea multe intenții absorbite în spectacolul „Enigma Otiliei”.
- 2008 GALR – 2008, I, 53: Articolul fuzionează uneori cu unitatea morfematică precedentă ..., asumând și informația gramaticală a desinenței absorbite.
Încă 2 citate
2.
(Despre substanțe, radiații etc.) Încorporat, înghițit; asimilat.
- 1898 Enc. Rom., I, 13: Cantitatea gazului absorbit este cu atât mai mare, cu cât îi este temperatura mai scăzută.
- 1951 Man. Ing. Chimist, I1, 90: Se numește randament cuantic raportul dintre numărul moleculelor ce iau parte la o reacție (elementară) și numărul cuantelor de lumină absorbite.
- 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 31: Cât privește forma energiei absorbite se formulau două idei subsidiare.
- 1972 D. Fiz., 429: Liniile sau benzile absorbite sunt caracteristice fiecărei substanțe și corespund aceluiași domeniu spectral.
- 2008 NDU3: Apa absorbită este scoasă prin stoarcerea buretelui.
Încă 4 citate
✦
Mâncat sau băut.
- 1936 VIANU, Estet., V, 347: O operă de artă lucrează într-un fel difuz și întăritor, la fel cu acțiunea unui pahar de lapte absorbit în aerul tare al unei culmi muntoase.
3.
JUR., EC. (Despre întreprinderi, firme, organizații etc.) Care este încorporat, din punct de
vedere administrativ și financiar, având drept efect dizolvarea acestora; care absoarbe (10).
- 1980 D. Dr. Civ. (1980), 7: A[bsorbția] are ca efect transmisiunea universală a întregului patrimoniu al persoanei (persoanelor) absorbite către persoana juridică absorbantă.
- 2001 D. Ec.2, 8: Prin a[bsorbție] se schimbă drepturile sociale ale proprietarilor societăților absorbite contra acțiuni sau noi cote-părți din creșterea capitalului societății absorbante.
- 2001 D. Ec.2, 8: În documentul de fuziune se precizează ... data la care încetează operațiunile firmei sau firmelor absorbite și are loc preluarea lor de către absorbanți.
- 2009 MO, nr. 511, 26: În cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.
Încă 3 citate
– Pl.: absorbiți, -te.
– Var.: înv., rar asorbít, -ă (scris și: assorbit, -ă 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.) adj.
– V. absorbi.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3.
