1.
Adj. (Despre substanțe, corpuri etc.) Care absoarbe, care încorporează, care reține lichide,
gaze etc.; higroscopic, absorbant (2).
- 1844 VASICI-UNGUREANU, Macr., I, 185/29: Afară de acestea [aceste calități] însă se mai cere … o perfectă și viie lucrare a vaselor sugătoare sau absorbitoare (sistemei limfatice sau a laptelui).
- 1849 CORNEA, Encolpiul, II, 135/12: Pulbere asorbitoare.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1883 EMINESCU, Fragmentarium, 300: Dar el [soarele] nu întâlnește suprafețe netede. El întâlnește suprafețe absorbitoare.
- 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 140: Materiile de lână, flanelă sunt bune, mai cu seamă pentru cei înclinați la boală, pentru că acelea nu lasă să se adune sudoare pe corp fiind mai absorbitoare (igroscopice) decât pânza.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1949 LTR, II, 453: O astfel de instalație [pentru recuperarea gazolinei din gaze] se compune dintr-un vas absorbitor vertical, încărcat cu material de suprafață … sau dintr-un grup de astfel de vase.
- 1965 LTR2, XVI, 27: Mașina de aspirație funcționează cu un curent de aer care trece prin țesătură, antrenând cu el particulele de apă ... Mașină absorbitoare, Mașină sugătoare.
- 1982 D. Marin., 29: [Anafor =] vârtej circular și absorbitor caracteristic apelor curgătoare.
Încă 9 citate
✦
Înv., rar Care mănâncă.
- 1857 POLIZU, Vocab.
✦
FIZ. Care se referă la absorbție (3).
- 1895 PONI, El. Fis., 149: Se numește putere absorbitoare a unui corp raportul între cantitatea de căldură absorbită de acel corp și între cantitatea de căldură absorbită în aceleași circumstanțe de cătră cărbunele de fum.
2.
Adj. Fig. Care acaparează; captivant; p. ext. care consumă resursele cuiva.
- 1863 Românul (Z.), 5-6 august, 690: Iată bilanțul. Centralizare absorbitoare, menținerea vechilor sisteme administrative, crearea de posturi nefolositoare.
- 1866 Românul (Z.), 15 iulie, 453: Asupra acestei opiniuni, discusiunea se angajă din nou și fiecare luă parte la dânsa, afară de unul din amicii noștri care sta mut în colțul vetrei ... cu ochii nemișcați în asorbitoarea contemplare a focului.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 205: Sesiunea aceasta promite a ne prezenta spectacolul unor discuțiuni și unor intrigi pe cât de absorbatoare pe atât de sterpe.
- 1883 OLLĂNESCU-ASCANIO, Teatru, 210: Știi foarte bine că nu-s supărătoare, Aveai atâta treabă – și treabă-absorbitoare – Încât n-am vrut o clipă să ți-o zădărnicești.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1928 ap. IORDAN, Mem., II, 453: Viitorul acestui stat – mărginit într-o parte cu o împărăție haotică și absorbitoare, pe alte două hotare cu state care toate își anunță necontenit revanșa – apasă asupra conștiinței fiecărui român.
- 1931 BĂNUȚ, Tempi, 94: Pravoslavnicul Dușan, proprietar, … copii minori, absorbători a[i] tuturor forțelor sale psihice și economico-banale.
- 1940 SEBASTIAN, Jurn., 260: Totul ar fi o chestiune de trei, patru zile nu numai de muncă intensă, dar mai ales de reintrare completă, sinceră, absorbitoare în lumea cărții, din care acum sunt plecat.
- 1955 DL, I: Ocupație absorbitoare.
- 1976 SIMION, Scriit., II, 286: El [bărbatul] caută o salvare în fugă, dar prins în joc, revine și pânda absorbitoare reîncepe.
- 1982 STĂNESCU, Opere Impers., 317: Cea mai mare pedeapsă a noastră, cei care suntem, e lumina prin care fluieră un răsucit de înger tulburător, halucinanta natură, timpul absorbitor, mirosul de viață pe care-l are secunda, mâncarea cumplită la Cina cea de taină.
Încă 10 citate
3.
S. n. TEHN. Element, amestec de elemente sau dispozitiv care absoarbe, care încorporează diverse
substanțe, gaze etc.
- 1948 Nomenc. Prod., I, 41: Absorbitoare cu cărbuni activi.
- 1949 LTR, I, 453: Un amestec de clorură de calciu și zăpadă ... se întrebuințează ca absorbitor de apă.
Încă un citat
✦
Ieșit din uz Parte componentă a unei instalații frigorifice în care se produce absorbția vaporilor
agentului frigorigen.
- 1949 LTR, I.
- 1957 LTR2, I, 20: De cele mai multe ori, absorbitorul cuprinde un schimbător de căldură, pentru răcirea lichidului absorbant.
Încă un citat
✦
TEHN., MED. Dispozitiv folosit pentru recoltarea probelor de aer în scop analitic, în care substanțele
de analizat (gaze sau vapori) sunt reținute prin absorbție.
- 1969 D. Medic. (1969), I.
– Pl.: absorbitori, -oare.
– Var.: ieșit din uz absorbătór, -oáre, înv., rar absorbatór, -oáre, asorbitór, -oáre adj.
– Absorbi + suf. -tor (cu sensurile tehnice după fr. absorbeur).
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM 1957 LTR2, I, 20; 1961 DN; 1967 D. Politehn.2; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU3.
