Acțiunea de a absolvi2 și rezultatul ei; terminare a unui ciclu, a unei forme de învățământ; absolvență. Cf. absolvi2 (1).
- 1805 Doc. Șch., II, 265: În Ardeal s-au lățit și au eșit ... mila, care au făcut cu noi prin Nestor Ioanovici, ... carele ca un fecior de învățat, dară sărac de avere, mergând în țară străină la învățătură, Excellenția Ta pă dată l-ai cuprins subt arăpile tale și pănă după absolvăluirea cuviincioselor științe l-ai sprijinit și l-ai ajutat întru tote lipsele lui.
- 1865 Familia (F.), nr. 13, 154: După absolvarea teologiei ... se căsători cu Ana Bistrai.
- 1870 ap. B. Contemp., II, 173: Acest post s-a creat de nou și, având el cualificațiunea cuvenită și atestate eminente, atât școlastice, despre absolvirea științelor economice mai înalte, cât și de la persoane private, despre cunoștințe practice în sfera aceasta a venit la candidațiune ... și s-a ales cu o maioritate eclatantă de 52 de voturi.
- 1875 Acte Șch., 249: Nicolau Pop, astăzi profesor gimnazial aici ... a cântat cu mine până la absolvarea claselor gimnaziali.
- 1875 EMINESCU, Coresp., 71: Domnul Constantin Tincu prezentează: a) un atestat al Liceului Național din Iași pentru absolvarea clasei a V-a și promovarea în a VI-a; b) act de mărturie legalizat de Primăria de Iași.
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 226: Cine nu știe că, pentru a fi profesor de liceu, după incalificabila noastră lege a instrucției, nu se cerea decât absolvarea liceului însuși și depunerea unui concurs ca vai de capul lui.
- 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 106: În școala de meserii tind elevii de a deveni maestri pentru capitale sau orașe mari; dar unii, după absolvirea școalei, consideră că și-au greșit cariera și se fac funcționari.
- 1909 în St. Doc. Liter., X, 238: Trebuia să viu aici în Iași pentru examenele de absolvirea Seminarului.
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 104: Se pare că pentru a ajunge preot se cere absolvirea unei școli speciale.
- 1922 VIANU, Coresp., 63: Vei fi aflat că îți trebuie extractul de naștere, absolvirea liceului, diploma platonică de licență, un certificat de la urbea pe care o locuiești că ai cu ce să te întreții în străinătate.
- 1930 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., I, 227: Două sunt rosturile profesorului de filosofie: 1) să informeze asupra mișcării filosofice de aiurea, să-și țină auditoriul la curent cu mișcarea filosofică contimporană, să-i dea un anumit bagaj de cunoștințe necesare pentru absolvirea și trecerea examenelor și 2) să promoveze în fața auditorului său idealurile de stat.
- 1934 NEGULESCU, Geneza, 209: Fiindcă însă, din această cauză, nu-și putea trece examenul de absolvire, când a ajuns la 26 ani, a cerut un ajutor bănesc consistoriului bisericesc din Saxonia.
- 1936 RĂDULESCU-MOTRU, Psih. Pop., 101: Rămânerea pe drum, adică părăsirea școalei înainte de absolvire începe de la învățământul primar.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 94: Și într-adevăr că pentru întâia oară până atunci călcam pe urma examenului de absolvire.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 164: Aceste disputationes [discuții în învățământul scolastic] îi pregăteau pe studenți în vederea susținerii examenului de absolvire.
- 2003 Cod. Muncii (2003), 53: Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza și fracționat în cursul unui an calendaristic, pentru susținerea examenelor de absolvire a unor forme de învățământ.
Încă 15 citate
✧
Sint. Diplomă de absolvire | Certificat de absolvire | Certificatul absolvirii = document ce atestă terminarea unui an școlar, a unui ciclu sau unei forme de învățământ.
- 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 88: Unii aflară că [Eminescu] avea două clase gimnaziale și voia să dea examen de a VII-a (!), alții că avea trei și voia să câștige deodată clasele a IV-a și a V-a … Dacă certificatul absolvirii clasei a III-a la Sibiu a existat într-adevăr, apoi versiunea din urmă e mai adevărată.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 431: După patru ani de Școală Domnească, după cinci în total, Caragiale care învățase foarte bine fiind și premiant ceru în Iunie 1864 certificat de absolvire cu o petiție foarte solemnă.
- 1942 CAZIMIR, Luchi, 312: Și în ziua sărbătorii de primăvară, când s-a dus tata în odaia lui ... a găsit pe birou, desfăcută larg, diploma lui de absolvire a școlii de institutori din București.
- 1969 CIOCULESCU, Itinerar, I, 276: Eminescu ... s-a putut înscrie pe baza simplei declarații de înscriere, depunerea certificatului de absolvire a liceului nefiind strict necesară decât pentru obținerea diplomei de absolvire a Universității.
Încă 3 citate
– Pl.: absolviri.
– Gen.-dat. și: ieșit din uz absolvirei.
– Var.: înv. absolváre2, înv., rar absolvăluíre s. f.
– V. absolvi2.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1930 ȘĂINEANU, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1966 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI.
