Înv., astăzi rar, Transilv., Bucov. (Certificat) care atestă absolvirea unei forme de învățământ (superior).
- 1839 Act. Șch., 88: Spre a căriia credință, ca unuia ce au absolvăluit cursul normal juridicesc și să duce de la noi, i-am dat acest absolutorium întărit cu subscrierile însuși mânile noastre și cu pecetul Lițeumului Crăesc din Cluj, în treizeci iulie, o mie opt sute treizeci și noao.
- 1839 Doc. Șch., III, 214: Am absolvăluit acum pre urmă în curgerea de doi ani și științele iuridicești, adecă legile, precum arată absolutoriumul meu aici în copie tălmăcit alăturată sub B.
- 1871 LMD, I.
- 1878 LAMBRIOR, St. Lingv., 212: Am exagerat necesitatea șiderei mele la Paris încă un an, mai ales că la iulie viitor sfârșesc cei trei ani regulamentari și capăt absolutoriul.
- 1881 EMINESCU, Pub., IV, 62: Nu se va da studenților și studentelor absolutoriul școalei Normale Superioare decât după ce vor fi depus examenul și vor fi obținut doctoratul în grupul respectiv de știință ce sunt obligați a învăța în școală.
- 1887 Gazeta de Transilv., nr. 171, 4: Doritorii de-a ocupa acest post [de învățător ordinar] au a-și așterne recursele lor instruate cu „Absolutor preparandial, atestat de cualificațiune și pentru limba maghiară, precum și testimoniu despre diligență și moralitate”.
- 1891 MAIORESCU, Discursuri, I, 303: Scoalele nu dau absolutorii decât o singură dată într-un întreg an.
- 1893 în Arh. Som., nr. 21, 526: Raportorul Dr. Vasile Hossu propune … să se dea absolutoriu comitetului pentru activitatea pe 1892.
- 1914 AGÂRBICEANU, Schițe, III, 281: Nime nu l-a întrebat pe unde-a hoinărit trei ani încheiați, ani pe care nu-i putea motiva cu niciun atestat oficial. Domnilor membri le-a fost de-ajuns să-i vadă absolutorul școalei comerciale, ca să-l asigure despre reușită.
- 1915 GHIBU, Viața Bis., 157: Examene propriu-zise sunt numai două, la finea anului al II-lea și după „absolutoriu” (al optulea semestru).
- <1934-1935> Analele Acad. Ist., seria 3, tom XVI, 108: Îl regăsim [pe George Popovici] apoi la Cernăuți unde, la 24 Iulie 1888, își capătă absolutoriul.
- 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 68: M-am bucurat că ți-ai încheiat cu bine examenele și te gratulez. Absolutoriul l-ai dobândit? Fără a-i răspunde, băiatul vârî mâna în buzunarul de la piept și-i întinse indexul cu scoarțe negre.
Încă 11 citate
✧
(Adjectivat)
- 1863 MAIORESCU, Anuariul, I, 876: Acești domni, cari primiră atestate gimnaziale absolutorii, sunt următorii [...].
- 1866 MAIORESCU, Crit., II, 518: Propria experiență este cea mai bună școală; numai că taxele acestei școli sunt prea scumpe; le plătești de regulă sub forma unei adânci suferințe și, când ți-ai câștigat testimoniul absolutoriu, ai ajuns adeseori la sfârșitul vieței și este prea târziu ca să te mai folosești de el.
Încă un citat
– Pl.: absolutorii.
– Var.: înv. absolutórium2, absolutór2 s. n.
– Din germ. Absolutorium.
Referințe bibliografice:
1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1961 DN; 1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II, 85; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2015 St. Ist. Lb., 387.
