1.
POLIT. Sistem de guvernământ în care toată puterea este concentrată în mâinile conducătorului
unui stat; autocrație, despotism, tiranie (2); p. restr. concepție care stă la baza acestui sistem.
- 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 125r/9.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 6.
- 1842 ASACHI, Lex.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1848/1857 NEGRUZZI, Negru pe alb, 288: Urmărind mahinațiile politicii, videam cu îngrijirea că absolutismul începe iar a-și ridica capul, de vreme ce dreptul celui mai tare tot încă esistă.
- 1851 ODOBESCU, Ant., I, 141: [Libertatea] singură putea se insufle omenirei gândul ... unei înfrățiri, – ... o înfrățire a națiilor, spre apărarea inteliginții și a neatârnării omenești, împrotiva întunecoasei stabilități a absolutismului!
- 1851 STAMATI, D.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 452: Decretul acesta, sub masca unei filantropie, ascundea și aducea după sine calamitățile cele mai deplorabili pentru țară, guera civilă adică, pierderea întreagă a averilor particulare și foametea generală, impusă prin cel mai arbitrariu din absolutismi.
- 1862 ANTONESCU, D., 14: Cei ce țin de absolutism se numesc absolutiști.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1863 BOLLIAC, Art. Polit., 192: Noi nu ne temem că guvernul, prin întinderea votului la popor, se va folosi spre a întemeia un sistem de absolutism.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 BARIȚIU, Scrieri, 181: În Austria domnea absolutismul cel mai feros, carele nu suferea cu sine alăturea niciun fel de libertate municipală.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1872 GHICA, Conv. Econ., V, 196: Un popor care nu are oameni de știință ... este espus în tot minutul a deveni victima lingușirei, a pasiunei și a instinctelor celor rele, de care numai absolutismul și demagogia pot profita.
- 1874 MAIORESCU, Discursuri, I, 147: Orce stat a început prin cucerirea de sus în jos și tinde la absolutism.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 190: Absolutismul nu este pururea și pretutindenea o nenorocire.
- 1885 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 333: În Franța, sub absolutism, când suveranitatea era concentrată în mânele regelui, nimeni nu se mira că Ludovic XV își zicea „La France”.
- 1891 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., II, 350: Iar tu, Rusie autocrată de azi, ai comis cea de pe urmă faptă barbară ce ai putut-o face. Ți-ai decretat începutul sfârșitului stării absolutismului, a domniei nobilimii și a sărăciei amare.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1914 NEGULESCU, Filos. Renașt., II, 122: Pentru monarhie și republică nu există decât o singură primejdie: pentru cea dintâiu de a aluneca pe panta democrației, pentru cea de-a doua de a aluneca pe panta absolutismului.
- 1915 Rev. Ist. Arheol., nr. 1, 16: O întâie perioadă duce pănă la 1880; în ea se deosebesc: „epoca de sensibilitate” și „Sturm und Drang”, a absolutismului.
- 1927 C. BACALBAȘA, Buc., I, 180: Midhat-Pașa, mare vizir, aduce o constituție nouă care temperează absolutismul, dar, în același timp, la articolele 1 și 7, aduce o gravă atingere suveranităței României.
- 1938 DIAMANDI, G. Dictatori., 300: Cu timpul, [Salazar] își va da seamă că puterea executivă are nevoie de un corectiv, care s-o ferească să nu degenereze în tiranie și absolutism.
- <1942-1950> NISTOR, Ist. Bucov., 177: Abrogarea Constituției și reintroducerea absolutismului nu erau însă măsuri salutare pentru liniștea opiniei publice dinlăuntru și pentru potolirea poftelor de agresiune din afară.
- 1953 BOGZA, Pag. Contemp., 315: Toți pornesc la asaltul vastului edificiu care timp de atâtea generații simbolizase absolutismul și asuprirea.
- 1955 VIANU, St. Stil., II, 593: Absolutismul care controla și reglementa toate manifestările vieții publice și de societate ... aplica aceeași supraveghere și asupra literaturii.
- 1971 Ș. PAPACOSTEA, Olt. Austr., 31: Triumful absolutismului nu însemna lichidarea privilegiilor.
- 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 306: Vinovat de avântul acestor propagandiști este și bonapartismul ultimului Napoleon, domnule. El a lansat formula unui absolutism fondat pe suveranitatea poporului!
- 1994 DRIMBA, Ist. Cult., IV, 145: Monarhii fondatori ai absolutismului găseau în Principele o justificare explicită a puterii lor.
Încă 34 citate
✧
(Cu determinări care indică felul)
- 1876 EMINESCU, Pub., I, 210: Absolutismul austriac a fost o adevărată școală de deprindere la muncă fizică și spirituală.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 214: Acesta nu este absolutismul monarhic, răsărit din iubirea unui mare cap încoronat pentru clasele de jos.
- 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 620: Dară sub absolutismul personal ne lipsea viața constituțională.
- 1896 TURCU, Escursiuni, 98: Districtul Făgărașului, cu escepțiunea anilor 1849-1860, de sub absolutismul austriac, încă din vechime și-a avut căpitanii săi supremi.
- 1913 DELAVRANCEA, Pub., 469: Stegarul PUȘCARIU se refugie în Muntenia și după câteva luni se reîntoarse în pământul patriei sale, subt cunoscutul „absolutism austriac”.
- 1913 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., IV, 108: Franța a dat Rusiei 15 miliarde de franci, grație cărora a putut să se mențină absolutismul țarist.
- 1925 ZELETIN, Neolib., 28: Oligarhia noastră face această politică cu același aparat ca și absolutismul apusean: cu o îndoită armată de funcționari și militari.
- 1936 CRAINIC, Puncte cardinale, 46: [Omul european] n-a făcut sângeroasele revoluții împotriva absolutismului medieval pentru a se comprima de viu în sicriile de plumb ale tiraniei comuniste.
- 1937 ARGETOIANU, Îns., III, 73: Casselul ... e poate locul din Germania în care se poate constata mai bine nebunia și megalomania unor mici dinaști care, în absolutismul lor despotic, au irosit averea publică.
- 1938 MOROIANU, Săcele, 146: Era pe la începutul anilor 1860, în timpul absolutismului austriac, când guvernator al Ardealului, cu reședința la Sibiu, era principele Schwartzenberg, un bun prieten al lui Andrei Șaguna.
- ante 1961 BLAGA, Gândirea Rom., 35: Orânduirea feudală capătă apogeu sub forma absolutismului monarhic.
- 1967 PRODAN, Supplex, 27: În fața primejdiei comune și nobilimea, și absolutismul monarhic trebuie să se retranșeze în dosul unui masiv și durabil val de reacțiune.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 71: Întrucât venea să redea o forță nouă noțiunilor de stat și de suveranitate, justificând extinderea puterii suveranilor, absolutismul regal își va găsi în el o sursă de inspirație și motivările juridice ale pretențiilor sale.
Încă 12 citate
✧
Sint. POLIT. (Calc după fr. absolutisme éclairé) Absolutism luminat = regim politic din a doua jumătate a sec. XVIII specific îndeosebi monarhiilor din
centrul și estul Europei, în care formele medievale de guvernare se îmbinau cu noile
idei ale Iluminismului; despotism luminat.
- 1910 DOBROGEANU-GHEREA, Neoiob., 118: Primul gând al d-lui Carp a fost acesta: învestirea regelui cu puteri mai mult ori mai puțin discreționare, absolutiste, încredințându-i-se organizarea întregii țări celor agrare –, instituirea, ... cu un cuvânt, a ceea ce nemții numesc un absolutism luminat.
- 1923 NISTOR, Ist. Bas., 266: Crescut în ideile absolutismului luminat, Alexandru I dădu Basarabiei „așezământul” de la 1818.
- 1944 PRODAN, Transilv., 125: După marea mișcare a lui Francisc Rákóczi II [au urmat] tulburările populare stârnite de Unirea cu Biserica Romei, ... de marea răscoală a lui Horea, de mișcările de populație deschise de desființarea șerbiei ..., de nădejdiile stârnite de absolutismul luminat.
- 1968 Ist. Lit. Rom., II, 28: „Absolutismul luminat” al lui Iosif al II-lea era un reflex al acestor stări de lucruri, care nu afecta însă prea mult masele mari ale poporului.
- 1978 D. Filoz., 230: Enciclopediștii ... au îmbrățișat concepții diferite: alături de adepții absolutismului luminat se aflau adepți ai monarhiei constituționale, republicani etc.
- 1988 D. Inst. Feud., 175: În timpul absolutismului luminat al împărătesei Maria Tereza, care a tins la dirijarea întregii administrații a statului în toate ramurile, dreptul de patronat a fost o expresie a coordonării administrației în materie bisericească.
- 1999 M. D. Term. Istor.: Absolutismul sau despotismul luminat a reprezentat o politică reformistă inițiată de unii monarhi.
Încă 6 citate
✦
(În biserica catolică) Putere absolută a Papei.
- 1899 CHENDI, Period., I, 290: Această sectă există și astăzi, ea nu recunoaște pe Papa și absolutismul în biserică.
- 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 154: Această doctrină [„conciliară”] înlocuia absolutismul papal de până atunci cu un regim eclesiastic constituțional.
Încă un citat
2.
Fel de a fi, de a acționa, de a gândi intransigent; caracter rigid, strict, lipsit de flexibilitate.
- 1869 ASACHI, Varia, 569: Poporul să fie încunoștiințat că nu prin aceea că ne învestim în doliu și serbăm zile de pocăință se pot feri de giudecata lui Dumnezeu, ce prin aceea ca însuși noi să ne ferim de pacate care cheamă asupra patriei blestemul, că nu absolutismu lui Dumnezeu ni pedepsește, ce scăderile moralului poporului aduce mizerie și acufundare.
- 1889 LAHOVARI, Discursuri, I, 204: Rezultatul va fi altul, cel puțin pentru mult timp, va fi atotputernicia guvernului și absolutismul ministerial, cum s-a mai văzut exemple și în alte țări.
- 1912 ARGHEZI, Spini, I, 195: Cine a luat parte la ședința de duminică 6 mai, a Societății Scriitorilor Români, a putut constata la unii membri, cei mai calificați pentru o pricepere inteligentă a lucrurilor, porniri obscurantiste și de absolutism.
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 219: Prin obligația ce se impune stăpânilor se aduce o atingere absolutismului dreptului de proprietate, în folosul binelui public.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 512: Absolutismul etic al lui Rizescu este însă caracteristic demenței.
- 1978 PASCADI, Arta, 172: Istoria culturii și educației ne oferă suficiente exemple ale unor situații când unor absolutisme li se opun altele, când exagerările într-un sens determină reacții inverse.
Încă 5 citate
✧
Fig.
- 1988 PLEȘU, Minima moralia, 64: O latentă erezie maniheistă comprimă neîncetat drama imediată a vieții, sistematizând-o după un binom didactic: absolutismul virtuții pe de o parte, abisul viciului pe de alta.
✦
Caraterul a ceea ce este absolut (C 2).
- 1933 BĂNCILĂ, Spațiul, 227: Creștinismul a adus personalism și absolutism metafizic: fiece om, și mai ales cel comun, vrea să fie absolut și nemuritor.
– Pl.: rar (2) absolutisme și înv., rar, m. (după it. pl. assolutismi) (1) absolutismi.
– Din fr. absolutisme.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1931 CADE; 1937 Enc. Agr., I; 1961 DN; 1975 D. Polit.; 1975 DEX; 1999 M. D. Term. Ist.; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 7; 2013 DGS.
