Tranz. și refl. Înv. A face să devină sau a deveni asemănător unei brute; a (se) abrutiza, a (se) îndobitoci.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1871 LMD, I.
- 1875 Alegătorul Lib., nr. 73, 3: Prin băuturi falsificate precum spirtoasele falsificate cu vitriol, pâine falsificată și diferite alte falsificări, ruinează sănătatea consumatorilor și abrutesc și degenerază însăși rasa.
- 1880 KOGĂLNICEANU, Orat., III1, 251. Pentru a primi porumb țăranii se vedeau siliți să-și angajeze munca la arendași, încât ,,s-ar abruti, s-ar avili cu totul”.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 26: Care abrutește (îndobitocește).
Încă 4 citate
– Prez. ind.: abrutesc.
– Din fr. abrutir, it. abbrutire.
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1936 Rev. Fundaț., nr. 9, 585; 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 290.
