1.
S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Abrudului sau care este originară
de acolo; (la pl.) locuitorii Abrudului.
- 1846 ap. B. Contemp., III, 95: Mi se ponosluiră abrudenii cum că le aruncă gazetele pe supt masă.
- 1861 BARIȚIU, ap. B. Contemp., VII, 153: „Devenii” știu de aceste concluse, „abrudenii” și „blășanii” nu știu.
- 1869 HASDEU, Pub., I, 45: Să stabilim însă o diferință foarte esențială între votul Constituantei și ... vocea abrudenilor.
- 1887 ap. HEM, I, 92: Abrudenii amestecă în vorbire cuvinte și chiar frase ungurești.
- 1888 FRÂNCU – G. CANDREA, Moții, 34: Abrudenii în mare număr se ocupă cu esploatarea minelor și ospitalitatea lor e proverbială.
- 1893 DDRF, I.
- 1908 BUD, Poezii Pop., 7: La mijlocul codrului, La apa Abrudului, Dac’ acolo și-a sosit, Luntrașilor le-a grăit: – Abrudeni, luntrașilor, Treceți-mă parăul, Că m-ajunge bărbatul.
- 1929 REBREANU, Horia, 168: Mai trebuia să meargă și Cloșcuț din Cărpeniș, că pe dânsul îl sortiseră și cărpenișenii, și buciumanii, și abrudenii, dar degeaba, nu poate omul, că-i plin de necazuri.
- 1984 PRODAN, Horea, I, 527: Acum cei din … satele de pe Criș atacă pe abrudenii care merg după bucate, nu se uită nici când sunt români.
- 1989 DUDAȘ, A. Iancu, 259: Deodată se deschide ușa și în ea se ivește figura unui bărbat din tagma intelectualilor, pe care văzându-l abrudenii, s-au ridicat numaidecât în picioare, fiind vădit pătrunși de o adâncă reverență.
Încă 9 citate
2.
Adj. Care aparține Abrudului sau abrudenilor (1), referitor la Abrud ori la abrudeni.
- 1927 IORGA, Ist. Ind., 70: Tot așa Poplaca, Veștemul, Caransebeșul intră în acest curent de artă, care se transmite până la Geoagiu, la Petrid, la Turda prin meșteri ambulanți, și până la acel însemnat pictor abrudean de care va fi vorba în alt capitol.
- 1931 BĂNUȚ, Tempi, 439: El a pregătit în patru zile un cor cu intelectuali abrudeni și a cântat cu el în decursul acestor serbări, când a fost ales președinte al asociației George Bariț.
- 1985 D. Artă Pop., 300: Pe lângă „penele” negre și zadia îngustă, piesa ... subliniază caracterul abrudean al costumului.
Încă 2 citate
3.
S. m. Reg. (În forma abrudan) Dogar (1).
- <1930-1937> ALR, I/I, 1 836/270, 337, 359.
4.
S. f. (Art.) COR. Numele unui dans popular din regiunea Abrudului; melodie după care se execută acest dans; abrudeanca (2).
- 1887 ap. HEM, II, 1523: „Ardeleana” e numele unui joc care mai are în Transilvania și alte nume ... după ținuturi, ca „abrudeana”, „hațegana”, „someșana” etc.
- 1898 Enc. Rom., I, 242: Ardeleana, joc special ardelean, care în Transilvania are și alte numiri după ținuturi, cum Abrudeana, Someșana ș. a.
- 1905 D. Muz. (1905), 13: Ardeleana are diferite numiri după ținuturi, ca abrudeana, someșana etc., fiecare diferind în câtva în privința jocului.
Încă 2 citate
– Pl.: abrudeni, -e.
– Var.: reg. abrudán s. m.
– Abrud (s. pr.) + suf. -ean.
Referințe bibliografice:
1907 PAMFILE, Jocuri, II, 266; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2009 DEX2 – 2009; 2011 DELR, I; 2015 Form. Cuv., IV, 172.
