Tranz.
Înv. A tăgădui (1), a nega, a refuza; înv. a denega (1).
- 1846 ap. B. Contemp., II, 330: D-l Gavra ... mi-a citit articolul aci descris, rugându-mă ca eu să-l expediez domniei-tale. Eu dară ... nu i-am putut abnega.
- 1849 B. Contemp., I, 158: Până și Toma Necredinciosul are să se convingă, ca niciodată, că noi încă avem un viitor, pe care nicio putere și nicio silă nu mai e în stare a-l abnega sau a-l denega.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1865 HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 835: Între populii luminați nimeni nu abneagă până acolo, nimeni nu sacrifică mult; toți însă dau câte ceva.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1870 Acte Șch., 161: Părinții și antecesorii noștri ... nu a cruțiat nece ostenele, nece jertfe, abnegând ades chiar și interesele familiei proprii, numai ca să lupte pe drumul culturei și fericirei național confesională.
- 1871 LMD, I.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1888 Gazeta de Transilv., nr. 33, 14/31: Și unde este acel aderinte al politicei de stat, care ar putea să facă împutațiuni potestății de stat pentru această cuprindere a chemării sale fără ca prin aceasta să abnege totdeodată însăși ideea fundamentală a politicei de stat?
Încă 9 citate
✧
(Cu pronumele în dativ)
- 1862 HASDEU, Proză, 305: Românii ... trebuia, oare, să ajute pe fireștii lor dușmani? să-și abnege însuși numele? Ba!
✦
Înv., rar A renunța la bunuri, la avantaje materiale.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
Încă un citat
✦
Înv., rar A nimici cu totul.
- 1871 LMD, I.
✧
Fig. Astăzi rar Refl.
- 1879 EMINESCU, Trad., 361: Abnegațiunea de sine a personalității întâmplătoare primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1912 ARGHEZI, Răspântii, 76: A fi ieșean e a te abnega și a viețui întrucâtva fermecat de un nobil dezinteres.
- 1947 ARGHEZI, Palmă, 60: Lighioana ... cum ar putea să îndure foamea, să se interzică și să se abnege?
Încă 3 citate
– Prez. ind.: abnég și înv. abneghez.
– Din lat. abnegare, it. abnegare.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1958 DM; 1966 DN2; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
