1 rezultat
ABLUTÓR, -OÁRE adj., s. m. și f.
Înv., rar (Persoană) care făcea o abluțiune (1, 2).

– Pl.: ablutori, -oare.

– Var.: ablutóriu, -ie (1870 COSTINESCU, Vocab., I) adj., s. m. și f.

– Din fr. ablutoire.

Intrare de dicționar