1.
RELIG. Gest ritual făcut de preotul catolic, după împărtășanie, constând în vărsarea de vin
și apă pe degetele sale și pe caliciu.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/32.
Încă 3 citate
2.
Spălare sau îmbăiere parțială sau totală a corpului (ca măsură de igienă sau ca metodă
de tratament).
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/32.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1871 LMD, I.
- 1888 România Lib. (C.), nr. 3 148, 2: În mijlocul casei, pe câteva saltele, … sta întins mortul, pe care, după obicinuita abluție, l-au îmbrăcat cu cele mai frumoase haine ce a avut.
- 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 184: Nu pot nega că am salvat unii bolnavi care aproape erau în preajma morții, stropindu-i cu apă rece, făcându-le abluțiuni și împachetări reci, urmând metoda lui Caspar.
Încă 4 citate
✧
Fig.
- 1926 VINEA, Pub., III, 365: Cinci decenii de solemnități constituționale au consacrat dreptul exclusiv al centrului capitalei la abluțiuni municipale și la pudră galbenă de deserturi în dauna mahalalelor, aceste mădulare disprețuite.
- 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 309: Am înțeles că în această țară, în această lume, eu sunt un paria blestemat, a cărui simplă atingere obligă la abluțiuni.
Încă un citat
3.
RELIG. Spălare rituală totală sau parțială a corpului, prescrisă de unele religii în vederea
purificării. Cf. abdest.
- 1847 GAVRA, Lex., I.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1856 BARONZI, Isaak, IV, 194/5: Abluțiune, subst[antiv] fem[inin], „spălare legiută”.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 48: Sunt mai multe turbe …, făntâna d-abluțiuni (spălare) și intrarea principală a marelui peristyl.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1943 OPRESCU, Man. Ist. Artei, I, 41: În mijlocul atriumului [basilicii] se află obișnuit o fântână, necesară abluțiunilor rituale.
- 1967 VĂTĂȘIANU, Ist. Artei Eur., I, 170: În mijlocul curții se găsește fântâna pentru abluțiuni, iar pe latura în care se fac rugăciunile cu fața spre Mecca – corpul de clădire numit „haram”.
- 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 480: Cu apa considerată sacră sau consacrată se făceau și abluțiunile sau spălarea rituală a mâinilor, ca și a obiectelor sacre: tablete votive, amulete, simulacre de statuete de semizei, zei și eroi mitici.
- 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 285: În centrul curții [moscheii] era o fântână sau un bazin, pentru abluțiunile rituale.
Încă 14 citate
4.
GEOL. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime asupra fundului bazinelor marine
sau oceanice.
- 1974 D. Geomorf.
– Pl.: abluțiuni.
– Var.: ablúție s. f.
– Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis. – Sensul 3 < germ. Ablution.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
