ABÍM s. n.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABÍM s. n.

Franțuzism

1. Rar Abis (1).
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1865 BOLINTINEANU, Poezii, 355: Tot ce trăiește-n lume are cuvânt profund, O floare să profume în capistea ființii, O rază să-aurească abimul fără fund.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
2. Fig. Rar Abis (2).
  • 1970 Viața Rom. (R. US), nr. 8, 69: Ce supunere geamănă ce același abim și pisicile-ascultă au și câinii cuvânt Le salvăm ne cunoaștem ne-nălțăm ne numim Doar râzând și plângând și plângând și plângând.

– Pl.: ?

– Din fr. abîme.

Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1950 ROSETTI, St. Lingv., 49.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar