1.
Capacitatea de a acționa cu pricepere; iscusință, îndemânare, dibăcie; livr. periție; marafet (1).
- 1846 LAURIAN, Man. Filos., 173/11: Causele esterne sunt sau naturale sau sociale ... Prin înțelepciune și prin abilitate putem să ne sustragem de la lucrarea lor.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1858 FILIMON, Pub., 289: Una din cele mai principale cauze ale prodigiosului succes ce avu operile lui Verdi fu în adevăr fina și ingenioasa abilitate cu care știu atât de bine a impiega vocea și diversele capacități ale artiștilor pentru care compunea operile sale.
- <1859-1860> FILIMON, Escurs., 15: [Rușii] mânuiau furculița și paharul cu o abilitate surprinzătoare.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1882 EMINESCU, Coresp., 44: Micher s-a decis a da concerte cu piesele studiate cu profesorul său din Conservatoriu și, dacă succesul celor dentăi atârnă de la talentul și abilitatea ezecutorului, cele din urmă nu reușesc decât cu concursul binevoitor al iubitorilor de arte.
- 1893 DDRF, I.
- 1895 DELAVRANCEA, Discursuri, 82: [Ministrul de culte] ia nuca și o jonglează cu o abilitate extraordinară.
- 1896 URECHIA, Ist. Rom., IX, 327: Intrigile contra ambilor mitropoliți sunt țesute cu abilitate de acest călugăr Gavriil.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1904 CHENDI, Foiletoane, 9: De aceștia sunt mulți printre scriitorii dramatici, oameni cu oarecare abilități tehnice, care ajung stăpâni pe scenă și o terorizează.
- 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 238: Nu este nicio regulă fixă, în privința dispozițiunii titlurilor în stilul modern, totul depinde de abilitatea lucrătorului.
- 1920 ARGHEZI, Spini, II, 182: Această chestiune [este] introdusă fără abilitate și cu multă fâstâceală într-un subiect precis.
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 91: Pentru mentalitatea turcească raționamentul este cât se poate de logic, și nici lipsit de abilitate.
- 1925 ARGHEZI, Cortina, 28: Abilitatea scobitorilor de piatră a încremenit atențiunea câtorva secole asupra câte unui monument de marmură transparent.
- 1930 ELIADE, Isabel, 89: Miss Roth … dovedea o extraordinară abilitate de a surprinde nuanțe, perfecțiuni, scăderi acolo unde ochiul cel mai exercitat aluneca amorf și o genială finețe în a le exprima.
- 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 274: Iugoslavii s-au angajat pe o cale pe care abilitatea nemților i-ar fi dus mai departe decât ar fi vrut ei, cei de la Belgrad.
- 1982 D. DUMITRIU, Ghica, II, 53: Pe sub ochelarii cu rame subțiri metalice, ochii lui strălucesc nervos, se agită cu o violentă bucurie, dar și cu o neliniște, o pândă capricioasă: ei bine, acum să te vedem, acum să-ți cunoaștem abilitatea, liberalismul, îndrăzneala.
- 1985 COTEANU, Stil. Funcț., II, 149: Abilitatea creatorului se măsoară după gradul de diferențiere a acestor interpretări. Cu cât este mai mică împrăștierea înțelesurilor, cu atât este mai mare coerența.
- 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 336: Cu rutina și abilitatea lui, Keller era persoana cea mai potrivită pentru a urni din loc treburile băncii și a le face să meargă.
- 2006 TRIF, Infl. Lb. Engl., 16: Această influență extrem de puternică interesează întrucât ea are consecințe directe în mai multe planuri, și anume în transferul de cunoștințe, abilități și tehnologie.
Încă 23 citate
✦
Îndreptățirea unei persoane de a participa la un act juridic.
- 1939 SCRIBAN, D.: Aptitudine legală: abilitate de a moșteni.
2.
Peior. (Mai ales la pl.) șmecherie (2), șiretlic (1), tertip (3).
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 45: Prin abilitate, viclenie sau violență, oricine putea ajunge, în statele italiene, pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei sociale.
- 1939 PAVLESCU, Ec. Breslelor, 33: [Ștefan cel Mare] în fața primejdiei, bănuind probabil că Consiliul de Coroană de la Sieradz, din 7 Mai 1435, și fuga din închisoare a lui Ilieș nu fuseseră decât abilități ad-hoc, caută să-și apropie prietenia Ungariei.
- 1947 ARGHEZI, Cortina, 478: Meritul e sufocat de tertipuri și abilități și silit să-și cerșească viața de la puterea nerușinării.
- 1954 VORNIC, Sub pajura, 439: N-avem nevoie să facem tot felul de abilități.
Încă 4 citate
3.
Rar Recunoaștere a calității de docent; abilitare (1).
- <1949–1952> în DA (ms.): Așa ar fi procedat dacă profesorul Carstens nu-i propunea să susțină examenul de habilitate, ceea ce i-ar fi adus titlul de docent.
– Pl.: abilități.
– Var.: rar habilitáte s. f.
– Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1987 D. Enc. Psihiatr., I; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2001 D. Ec.2; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 4; 2013 DGS.
