Înv., rar Cu iscusință, cu dibăcie; abilicește.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1902 URECHIA, Ist. Rom., XB, 253: Fără niciun scrupul de conștiință se îmbogățesc din spoliațiunea țăranului. Cine spolia mai abilmente acela primea laudă.
Încă un citat
– Var.: abilménte adv.
– Din fr. habilement. – Abilménte < it. abilmente.
