Înv., rar Acțiunea de a abima și rezultatul ei; deteriorare, stricare (1).
- 1886 STEINBERG, D.
- 1924 SLAVICI, Amint., 128: Cetitori ascultați cu multă plăcere mai erau Maiorescu și Caragiale, care adeseori era un adevărat maestru în „abimarea” scrierilor care nu-i plăceau.
Încă un citat
– Pl.: ?
– V. abima.
