Acțiunea de a (se) abilita și rezultatul ei.
1.
Conferire a dreptului de a practica o anumită profesie; recunoaștere a unui anumit grad, a unui anumit titlu; examen, teză etc. în baza cărora se conferă acest drept; rar abilitate (3); ieșit din uz abilitațiune. Cf. abilita (1).
- 1888 Gazeta de Transilv., nr. 133, 22/23: D-l Dr. Georgiu Ilea a depus ... censura înaintea comisiunei censurătoare advocațiale cu succes bun, după care își și primi diploma de habilitare advocațială.
- 1898 MAIORESCU, Discursuri, IV, 666: Înțeleg această măsură și formele care urmează pentru examenul de abilitare.
- 1913 în St. Doc. Liter., VI, 99: D-sa are de gând să-ți scrie vrând să se sfătuiască cu d-ta despre vreo lucrare ce s-ar potrivi pentru abilitarea lui la Facultatea noastră de Litere.
- 1919 PUȘCARIU, Mem., 367: Numirea lui Cotlarciuc și Șesan (ca profesori universitari la Facultatea de Teologie) a trecut azi prin consiliu și va fi supusă semnăturii regelui. Lui Cândea i-am telegrafiat să se prezinte la Cernăuți pentru a îndeplini formele de abilitare.
- ante 1923 BOGREA, Sacra Via, 128: Însemnătatea studiului limbii române, tipărită și-n rev. „Transilvania” din 1917, e însăși disertația sa de habilitare ca docent de romanistică, la Viena.
- 1930 PUȘCARIU, Mem., 406: Retribuiți bine, dându-li-se toate posibilitățile ca să muncească și aduși într-un mediu potrivit pentru o muncă științifică rodnică, ei [profesorii stagiari] au răgaz în acești trei ani, alături de cursurile ce le vor face la Universitate, să prepare abilitarea.
- 1938 PUȘCARIU, Cerc. St., 589: Doi ani am urmat cursurile sale [ale lui Meyer Lübke], pregătind teza de abilitare.
- 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 309: Toți membrii promovați ai Companiei [ai congregației iezuite] trebuiau să facă studii universitare, să obțină titlul de doctor și abilitarea de a preda filosofia, literele (precum și discipline științifice) în orice țară.
- 2011 MO, nr. 18, 53: Art. 300 – (1) Abilitarea constă în: a) redactarea unei teze de abilitare; b) susținerea publică a tezei de abilitare în fața unei comisii de specialitate numite de CNATDCU.
Încă 8 citate
2.
JUR. Împuternicire pentru săvârșirea unui act juridic. Cf. abilita (2).
- 1983 D. Dr. Proces., 151: Orice subiect de drept poate supune ... un litigiu ... dacă abilitarea de a rezolva acel litigiu decurge dintr-o convenție arbitrală sau dintr-un acord internațional.
- 1991 Const. (1991), 46: Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor anorganice.
Încă un citat
– Pl.: abilitări.
– Var.: înv., rar habilitáre s. f.
– V. abilita. Cf. fr. habilitation, germ. Habilitation.
Referințe bibliografice:
1958 DM; 1975 DEX; 1978 DN3; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 4; 2013 DGS.
