Tranz. (Folosit și absol.) Livr. A manifesta ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva; a detesta.
- 1858 HELIADE-RĂDULESCU, Biblicele, 137: În contra tiraniei ce abhoram, proclamai libertatea prin pace.
- 1870 HELIADE-RĂDULESCU, Poezii, 279: Necutezând s-abhorre pe fratele său Abel se blestemă pe sine.
- 1907 CARAGIALE, Coresp., 346: După cheful jubiliar de 40 de ani de sublimă domnie, i-a sosit M. Sale, ilustrul amant al ordinii, păcii și liniștii, – care abhorează sângele după datina Sfintei Ecclesii Catolice, – i-a sosit le mauvais quart d'heure de Rabelais.
- 1926 VINEA, Pub., III, 239: Ministerul voinței naționale și al perfectei constituționalități abhoră înjurătura și tolerează persiflajul.
- 1933 IBRĂILEANU, Adela, 106: Dacă mi s-ar impune alternative de a o vedea înăbușită de patimă în brațele altuia ori neînsuflețită pe catafalc, nu știu ce aș abhora mai puțin.
- 1943 CONSTANTINESCU, Scrieri, IV, 94: Poema nu poartă nici dată și nici indicația apariției într-o revistă; pare postumă, prin tonul ei confesional, atât de abhorat de poet.
- 1962 CĂLINESCU, Cron., 396: Eu care sunt un om foarte laborios și propulsiv și abhor pe leneși, sunt cuprins uneori de un gust de a căsca și a dormi pe masa de scris inimaginabil.
- 1998 ȘORA, Firul ierbii, 380: Această fixare pe ideea de identitate încremenită și de specific obligatoriu e un lucru pe care l-am abhorat de la început.
- 2001 PATAPIEVICI, Omul, 397: Absolutul pe care ei [relativiștii] îl denunță în orice formă de cunoaștere este Dumnezeul pe care îl abhoră.
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 175: Cum să nu scrii despre asta ... în jurnal impregnat de ceea ce am abhorat mai mult până azi: de țesătura de haos și ciumă și gloate și regi și lipsă de sens și nefericire, adică de istorie, istorie, istorie.
Încă 9 citate
– Scris și: înv. abhorra.
– Prez. ind.: abhorez și astăzi rar abhór.
– Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.
Referințe bibliografice:
1966 DN2; 1975 DEX; 2005 DOOM2; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
