1.
S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară
de acolo; (la m. pl.) populație care locuiește în Abhazia; abhazian (1).
- 1842 ASACHI, Lex., I, 191/25: Lăcuitorii sânt abhazi, un popor ce trăiește din agricultură și câteodată din hoții de mare.
- <1950-1952> BOGZA, Pag. Contemp., 329: Ne aflam acolo în ținutul locuit de abhazi, unul din cele mai vechi popoare caucaziene, pe ale cărui pământuri vița-de-vie crește de mii de ani, încolăcindu-se până în vârful celor mai înalți copaci.
- 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 190: Afirmația lui Vargyas că ungurilor le erau cunoscute tradițiile despre jertfa zidirii încă din secolele șapte-opt ale primului mileniu – fiind preluate de la mordvini, gruzini și abhazi – este combătută și de Adrian Fochi.
- 2008 Magazin Istoric, 42, 10: Atunci a apărut teoria istoricului georgian Pavle Ingorokva, conform căreia abazinii nu ar fi fost strămoșii abhazilor, ci un grup etnic georgian, iar abhazii ar fi venit în regiune abia în perioada ocupației otomane.
Încă 3 citate
2.
Adj. Care aparține Abhaziei sau abhazilor (1); privitor la Abhazia sau la abhazi ori abhazieni; abhazian (2); înv. abhazic.
- 1956 SCL, nr. 1-2, 173: În limba abhază corelațiile consoanelor nemuiate / muiate, nerotunjite / rotunjite se întâlnesc concomitent.
- 1957 Viața Rom. (R. US), nr. 13, 221: [Abhazia sovietică] ... astăzi are școli, teatre, reviste literare și o pleiadă de poeți, cărora li se editează în aceste zile o „Antologie a poeziei abhaze”.
Încă un citat
✦
(Substantivat, f.) Limbă din familia caucaziană, vorbită de abhazi; abhaziană.
- 1968 WALD – SLAVE, Limbi, 94: Cele mai de seamă limbi literare caucaziene sunt: abhaza și abaza.
- 1981 Lb. Lumii.
- 1999 GOMA, Jurn., VII, 325: Cecena este una din limbile caucaziene, cea mai cunoscută fiind georgiana …. și încă: cercheza, abhaza, avara, lezghina, … în fine, cecena și ingușa.
Încă 2 citate
– Pl.: abhazi, -e.
– Din fr. abkhase, rus. абхазъ.
