Reg. Diminutiv al lui abia (I 3); nițel.
- <1930-1937> ALR, II/I, h 75/228: Șchiopătează abielucă.
✧
Loc. adv. Prin Maram. De-abçaluca = de abia.
- 1925 T. PAPAHAGI, Gr. Maram., 213.
– Var.: reg. abielúcă, abgialúcă adv.
– Abia + suf. -(l)ucă.
