ABIÁ adv.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABIÁ adv.
I. (Cu sens modal)
1. Cu greu; anevoie, dificil (2).
  • <1559-1560> Cod. Bratul, 246: E-ntru multe zile pestitu notându și abie fum întru Cnedu.
  • <1563-1583> Cod. Vor., 389: Se dereptul abia se spăseaște.
  • 1620 MOXA, Cron., 383: Periră mulți greci, împăratul încă abiia scăpă.
  • 1648 N. Test., 335: Abiia opriră pre mulțime să nu facă lor jărtvă.
  • <1780-1801> MICU, D.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1825 LB.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 32: Eu abia zăresc turnul, necum șorecelul tău.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1872 ISPIRESCU, Legende, 15: șoimuleanul meu... a îmbătrânit și el: este un răpciugos, abia își târâie și el viața de azi pe mâine.
  • 1875 EMINESCU, Poezii, 67: Iar pe buze-i trece-un zâmbet Înecat, fermecător, Care gura abia-i deschide Cea uscată de amor.
  • 1887 HEM, I, 92.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1938 MOROIANU, Săcele, 5: Abia apucam să ne trecem examenele de sfârșit de an.
  • 1939 SCRIBAN, D., 58: Abea stau de osteneală.
  • 1973 SANDU-TIMOC, Pov., 13: Cu băgare de seamă s-apropie [fratele împăratului] și văzu un bordei, iar lângă bordei o babă cu dinții de lână, bătrână și cocoșată abia ținându-se de un bât.

✧ (Întărit prin „și”, corelează o acțiune cu o alta imediat precedentă)
  • <1563-1583> Cod. Vor., 315: Și abia putumu ținrea corabiia.
  • c. 1640 O tipăritură munt., 100: Ei mă dezbracă de întru învățăturile Tale ceale dumnezeești și rane spre mine puseră lucrul mieu de rușine și abia mă lăsară viiu.
  • 1648 N. Test., 358: Și abiia sosim lângă Cnida, nelăsând pre noi vântul, vânslăm în Crit lângă Salmon.
  • 1833 VIDA, Gram. Rom.-Fr., 513/29: Și abia să poate afla un franțoz între o mie, care vorbește bine nemțește, româneaște.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 52: [Vica] merge-ncet, cu grijă, i se moaie picioarele de foame și abia se mai ține, de-i vine să intre în vreo curte în vreun gang, undeva.

✧ (Întărit prin repetare)
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 5: Celui mai mare [fecior] îi veni vremea de însurat, și baba … umbla valvârtej să-i găsească mireasă, și în cinci-șese sate, abie-abie putu nimeri una după placul ei.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 318: [Hoțul] se duse să-și deștepte ucenicul ... Îl zgudui, îl scutură, ca de când începui să vă povestesc și abia, abia se deșteptă.
  • 1896 COȘBUC, Fire de tort, II, 49: Haina-i măturând pământul, [copilul] și-o târăște abea, abea: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea!

✧ Ironic
  • 1939 SCRIBAN, D., 58: Această casă, de bună ce e, abea stă să nu se dărâme!
✦ Numai, doar.
  • 1876 EMINESCU, Poezii, 64: Năuntrul ei [al Bisericii] pe stâlpii-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas.
  • 1894 URECHIA, Ist. Rom., VII, 186: Abia două trei casuri de judecată de funcționari – și aceștia din cei mici – aflăm din condicele domnești, sub domnia lui Hangeri.

✧ Loc. adv. De abia = cu foarte mare dificultate.
  • 1620 MOXA, Cron., 167: Theod[o]sie ... multă nevoință cu cetățenii și cu mare chin și meșterșug de-abia dobândi cetatea.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața Svinților, I, decembrie 209r/4: Cu de-abiia îl înduplecară în sfatul lor.
  • <1693-1703> Pov. Țărilor Asiei, 105: Atâta au găsit aur și aramă multă întru el, cât de abia l-au rădicat pre 900 de cămile.
  • <1760-1761> Biblia <1760-1761>, V, 571: și, iată, duhul îl apucă și îndată strigă și-l izbeaște și-l stropșeaște cu spume și de-abea să departă, rănindu-l.
  • 1766 Doc. Rel. Agr., II, 412: Iarăși s-au apucat de meșterșugul lor, prinzând peștele zioa și noaptea și tăind iarăși iazul din Cordăreni, de aghie au găsit ca 20 baniță de pește.
  • 1796 ap. URECHIA, Ist. Rom., VI, 726: Erau de toate patru odăi, și de abia ajungea la 40 de bolnavi.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 17: Un preot urmura la căpătai rugăciuni încete, așa de încete, încât de abia se auzea picurul lor.

✧ (Întărit prin repetare)
  • ante 1907 MARIAN, Hore, 33: Hop, zup, zup, Chicior de lup, Că de-aghie, de-aghie mă duc.
2. Cu nerăbdare, cu încordare.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 150: Edom din șatră abia așteaptă Să vie Zmail cu oaste lată.
  • 1683 ZOBA DIN VINȚ, Sicriul, 165: Hasna dintâiu a aceștii învățături iaste îruntătoare pre aceia carii fac într-aleanul credinței și a legăturii, carii pre soții lor cei de căsătorie fără de cinste îi îngroapă și abia așteaptă cum, de la îngropăciune, să poată veni acasă și numaidecât să uită despre ei.
  • 1865 Familia (F.), 22: Don Pedro care era acum mai mult ca oricând inamorat, abia aștepta se treacă tempul care-l impunea cuviinția ca se jelească pe repausata.
  • 1887 ap. HEM, I, 92: În zicerea „abia aștept”, greul consist în nerăbdare, într-o dorință prea vie de a vedea ceva realizându-se mai curând.
  • 1932 DAMIAN, Celula, 97: Cu timpul uită că sunt comuniști, și abia așteaptă ziua liberării, ca să se facă oameni de omenie.
  • 1945 DOINAȘ, Alfabet, 61: Sunt bucuros de bunătatea voastră și abia aștept să mă vedeți nuntind.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 904: Abia a așteptat să plece ăla și s-a și dus! strigă ea, uitându-se în altă parte, ca și când nu lui Paraschiv i-ar fi vorbit.
  • 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 330: Anghel … se uita la Niculae … cu o privire care părea tot timpul încărcată sau presată din interior de iminența unei gândiri care abia aștepta să se manifeste.
  • 1982 D. DUMITRIU, Ghica, I, 81: Austriecii abia așteaptă să năvălească în numele ordinii.

✧ Loc. adv. Prin nord-estul Olt. De abia = cu foarte mare drag.
  • 1931 CIAUȘANU, Gl. Vâlcea, 3: De-abi’ te vede. – Nu mai poate de dragul tău, te pierde din ochi de dragă.
3. (Cu sens cantitativ, intensiv) În mică măsură, foarte puțin, vag, aproape deloc.
  • 1825 LB.
  • 1839 MARCOVICI, Datoriile, X/21: Ciulini și mărăcini în toate părțile, inimi împietrite și înțelenite, și abia pă alocurea rar câte puțin rod.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1858 DRĂGHICI, Doctorul, 15/6: La un ochi a perdut cu totul vederea, iar cu unul abiea zăre.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 URECHIA, Ist. Rom., VII, 212: Și pe când evreilor le acordă Hangeri hrisoave peste hrisoave, abia aflăm de la el o singură reîn[n]oire de hrisov, al breslei bărbierilor.
  • 1904 SADOVEANU, Șoimii, 257: Adâncurile ... se umpleau de o boare abia simțită.
  • 1930 SADOVEANU, Baltagul, 521: Vremea era călduță și abia adia vântul.

✦ Ușor, cu delicatețe.
  • 1879 EMINESCU, Poezii, 117: Abia atingi covorul moale ... Plutești ca visul de ușor.
✧ Loc. adv. De abia = într-o foarte mică măsură; cât de cât.
  • <1560-1561> CORESI, Tetr., 117: Om neștine mergea den Ierusalim întru Erihon și în tâlhari căzu și dezbrăcară el și rane-i puseră, duseră-se lăsară-l de abia viu.
  • 1632 Crest. Lb. Vechi, I, 205: Iară de vrea fi sărac, îl punea gios de-l ucidea cu toiage până-l lăsa numai de-abia viu.
  • 1840 I. GOLESCU, Băgări de seamă, 93: Cuvintele ce să sfârșăsc în slovă neglasnică … au la sfârșât un „u” mut … încât d-abea să aude.
  • 1877 CREANGĂ, Pov., 108: Hai și tu cu mine ... de-abia te-i mai încălzi mergând la drum.

✧ (Întărit prin repetare)
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 10: Când erau să se lase în jos [Făt-Frumos] ... d-abia, d-abia atinse cu piciorul vârful unui copaci și d-odată toată pădurea se puse în mișcare.
II. (Cu sens temporal) De puțină vreme; de îndată ce; numai ce; tocmai (5); doar ce; chiar atunci.
  • <1581-1582> Palia Orăștie, 91: Iacov abiia era ieșit afară dinaintea lui Isac, tătâni-său.
  • 1836 ARISTIA, Saul, 35/5: Abia acu-mpăratul se scoală din ospăț.
  • 1837 F. AARON, Ist. Ț. Rum. II, 155/11: Albert Kirali abia ajunse la locul poruncit și la cea dintâiu năvălire ce a făcut coprinse orașu la 10 dechembrie.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1874 ISPIRESCU, Legende, 15: Altădată abia mă arătam înaintea vrăjmașului și, să te ții, pârleo!
  • 1878 B. Contemp., VII, 216: Pentru iubitul d-tale fiu Corneliu pân-acum nu am putut face nici un pas din cauză că, precum veți fi văzut din ziare, ministrul cultelor abia acum veni în capitală.
  • 1887 ap. HEM, I, 68: Aghie am sosit de a munte.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 44: Sătenii ... erau oameni liberi și se bucurau, fără îndoială, de drepturi care-i puneau pe un picior deopotrivă cu stăpânii lor de mai târziu ca de niște drepturi naturale ... amintea de ele tradiția vremurilor abia trecute.
  • 1939 SCRIBAN, D., 58: Abea s-a culcat, și a adormit.
  • 1983 TITEL, Femeie, 315: Sofia s-a uitat mai atentă la tinerelul al cărui chip i-l ștergea femeia cu ștergarul de cânepă, și abia atunci l-a recunoscut.

✦ (Întărit prin „și”, corelează o acțiune cu o alta imediat precedentă)
  • 1881 EMINESCU, Poezii, 147: Și abia plecă bătrânul ... Ce mai freamăt, ce mai sbucium!
✧ (Întărit prin repetare)
  • 1840 DONICI, Fab., I, 44: Că cum abia-abia de păru-i s-au atins Copilu de dureri au și strigat cu plâns.
✦ (Cu sens restrictiv sau exclusiv; sugerează ideea de limitare în timp) Nu mai înainte decât; numai, doar.
  • 1920 R. ROSETTI, Scrieri, 220: Smaranda aștepta pe iubitul ei abie pe a doua zi.
  • 1928 CAMIL PETRESCU, M. Popescu, 383: Abia săptămâna trecută s-a dat un nou spor.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 8: Răspunse câte unul cu idei de manual, înflorite (studiau puțină istorie a filozofiei, abia în clasa ultimă): Dumnezeu este cauza dintâi și scopul din urmă.
  • 1943 MINULESCU, Pub., 141: Toți aceștia, după moartea lor, vor avea satisfacția postumă de a respira mai întâi diferitele parfumuri retorice sau elocvente, și în urmă abea adevăratul parfum al florilor care – o singură dată pe an – le vor săruta piatra funerară.
  • 1957 GRIGORE IONESCU, Arhit. Pop., 125: Cărămida ... este un material de construcție pe care țăranul român a început să-l folosească abia către începutul veacului al XX-lea și atunci numai în anume regiuni.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 38: Abia la al patrulea sau la al cincilea bolând începea să se dumirească.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 5: Doamna îi făcu din cap un semn de consimțire. Abia atunci păru că descoperă, ca pe un amănunt fără de rost, prezența lui Silion.
  • 1978 SANDU-TIMOC, Pov., 13: Abia cântară o dată cocoșii și să sculă, își țăsălă calul, îl arăni, își luă cânele și să-ndreptă spre pădurea cea fermecată.
  • 1991 Viața Medic., III, nr. 2, 1: Țara noastră la abia un an după ieșirea din apocalipsa totalitarismului pășește pe drumul construirii ca „stat de drept”.

✧ Loc. adv. De abia = cu ceva vreme înainte; chiar în acel moment.
  • 1837 ap. HEM, I, 93: D-abea dobele și surle semnul bătăii vestesc.
  • 1838 NEGRUZZI, Amint., 41: De abia apucasem a adormi, și un vis fantastic veni.
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 427: Dă, cucoane Ionică, omul nu era vinovat. Cezar a fost la potcovit și de-abia acum a venit.
  • 1909 GÂRLEANU, Din lumea, 47: [Gângania] de-abia văzuse de câteva zile lumina soarelui.

III. Înv., rar (Cu sens restrictiv) Cel puțin, măcar (2), barem, doar.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., I, 114/15: Abia să fie cineva, pre carele să-l judece vreadnic, cu carele să vorbească.

– Pronunțat și: a-bi-a (1887 HEM, I).

– Scris și: înv. abiia.

– Var.: pop. abié (1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.), înv., reg. abí (1887 HEM, I; 1931 CADE), înv. abé (<1780-1801> MICU, D.; 1862 PONTBRIANT, D.; 2011 DELR, I) adv.

– Lat. ad vix (> abi, la care s-a adăugat -a adverbial).

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar