1.
LINGV. Deviere de la normal; iregularitate.
- 1941 Rev. Fundaț., nr. 4, 232: Linguistul dezleagă problema aberanțelor de la dialectul băștinaș.
- 1967 LR, nr. 1, 281: Oricum vor fi reglementate asemenea situații într-o nouă ediție a Micului dicționar, numărul actual de aberanțe ar trebui mai curând mărit decât micșorat.
Încă un citat
2.
TEHN. Caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală.
V. nominal (2 b).
- 1997 DN4.
- 2007DEXI.
Încă un citat
3.
Aberație (3), anomalie.
- ▭ Denunțarea aberanțelor politice nu-i stătea în fire, deși acestea erau evidente.
– Pl.: aberanțe.
– Din fr. aberrance.
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2011 DICR, 156; 2013 DGS.
