Înv. (Mai ales la pl.) Persoană care făcea parte din triburile de mauri care au trăit în
sec. al XV-lea în orașul Granada, din Spania.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1891 Unirea, nr. 28, 223: Abencerragii își aleseră de locuință împrejmuirea Tunisului.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 Enc. Rom., I., 6: [Regele] i-a chiemat pe toți abencerragii în Alhambra și i-a ucis.
- 1926 GALACTION, Pub., II, 236: Ceea ce mă leagă de această lume feminină protestantă este aproape povestea din Cel din urmă dintre Abencerazi...
- 1931 RALEA, Note de călăt., 351: Cu toată disoluția internă a luptelor, de care ne aduce aminte tragica istorie a abencerajilor ... arabii au rezistat eroic.
Încă 6 citate
– Pl.: abenceraji.
– Var.: abencerágiu (scris și: abencerragiu; pl.: abenceragi 1886 STEINBERG, D.; 1896 ȘĂINEANU, D.) s. m.
– Din fr. abencérages. Cf. sp. abencerrajes.
Referințe bibliografice:
1898 Enc. Rom., I.; 2008 DN10; 2013 DAN.
