1.
Care se abate de la normal, de la logică sau de la bunul-simț; care deviază de la regulă, care constituie o aberație (1); absurd (1), greșit, eronat, incoerent, irațional.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1934 Rev. Fundaț., nr. 11, 342: Ignoranța și prejudecățile îi atrag automatic dușmănie și dispreț pentru tot ceea ce îi este neobișnuit sau necunoscut pentru că-i pare anormal, aberant, monstruos.
- 1943 Conv. Liter., nr. 5-6, 356: Acum, și acest „se întâmplă” are un tâlc. Pentru Nae Ionescu, nici filosoful nu e o ființă aberantă și izolată, așa cum nu e niciun om viu, făcând parte dintr-un organism viu.
- 1946 ELIADE, Jurn., I, 72: Trebuie să prezint șamanismul în perspectiva generală a Istoriei religiilor, iar nu ca un fenomen aberant aparținând mai degrabă psihiatriei.
- 1959 LR, nr. 4, 26: Caracteristica studiilor de gramatică din această perioadă este orientarea ... spre inovațiile, adesea aberante și izolate, ale limbii contemporane.
- 1969 Teatrul (R.), nr. 1, 118: Cea mai banală ocupație ... capătă o înfățișare aberantă.
- 1978 PALEOLOGU, Treptele, 25: Totuși, dintre corifeii acestei aberante mișcări s-au ales doi prozatori, cei mai mari ai limbii române de la Caragiale încoace.
- 1980 ELIADE, Integr. Prozei Fant., III, 182: Această dorință aberantă a Sophiei de a cunoaște direct, în chip concret, ceea ce prin definiție nu poate fi cunoscut – a fost cauza tuturor căderilor, a tuturor relelor și păcatelor care caracterizează lumea în care trăim noi, oamenii.
- 1983 HOBANA, SF, I, 153: Cum să ne explicăm cocteilul de teorii aberante ... cu ideile novatoare sau chiar instituții neașteptate?
- 1993 CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 21: Și se temeau până și de noi, deținutele. În regim comunist, orice acuzație, chiar și cea mai aberantă, este luată în serios.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 56: A socoti burghezia română drept vinovată în întregul ei seamănă nespus cu atitudinea ... celor dispuși permanent să nu ia în seamă individul, ... ci doar grupul, pentru care individul este făcut răspunzător, ceea ce este aberant.
Încă 10 citate
✧
(Adverbial)
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 93: Impresionismul a dărâmat concepția realistă despre lume și despre viață, din sânul căreia se născuse, și a redus aberant priveliștea realității la o feerie de senzații optice dematerializate.
- 1978 PALEOLOGU, Treptele, 81: Dar pasiunea lui, aberant plasată și îndărătnic ațâțată în cercul ei vicios, e neîmplinitoare, oarbă, malefică.
Încă un citat
✧
(Substantivat)
- 1990 NEDELCIU – BABEȚI – MIHĂIEȘ, Femeia, 39: Aberantul și absurdul își judecă rolul de liber-arbitru, un sinonim a ceea ce Broch numea „vesela apocalipsă”.
2.
BIOL. Care prezintă caractere nonconforme normei biologice.
- 1914 Viața Rom. (R.), nr. 3, 432: Printre multele tipuri aberante ... marele naturalist citează trei cazuri de mutații rămase celebre.
- 1940 Rev. Fundaț., nr. 2, 459: Fenomenul, cred ei, se poate explica prin intervenția unei substanțe produse de bacteria însăși, bacteriofagul fiind ... un produs aberant al metabolismului microbian.
- 1951 Fauna, I1, 70: Din punct de vedere filogenetic, cestodele cu corpul redus la un singur segment ... sunt ... exemple de tipuri aberante.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 376: [Cromozom] dicentric, cromozom care are 2 centromeri și provine din unirea aberantă a 2 cromozomi.
Încă 3 citate
3.
LINGV. (Despre forme ale unităților lingvistice) Care deviază de la normă.
- 1953 VIANU, St. Stil., II, 582: Satira vorbirii macaronice a studenților sorbonarzi ... a obținut unul dintre triumfurile ei ... în scena întâlnirii lui Pantagruel cu studentul limuzin, din care putem reproduce aici un fragment, păstrând formele latinești aberante ale vorbirii studentului.
- 1997 DSL, 53: În lingvistica tradițională, [anomalia reprezintă] formă sau construcție aberantă în raport cu un model sau o regulă.
- 2005 GALR, II, 149: Determinările modale (care pun în evidență natura controlată, volițională, a procesului), ca și posibilitatea dublării, fără a se ajunge la construcții aberante … sunt dovezi suplimentare în sprijinul acestei interpretări.
Încă 2 citate
✧
(Adverbial)
- 1997 DSL, 323: Neregulariatatea poate apărea ... aberant în raport cu clasa verbelor în -i.
– Pl.: aberanți, -te.
– Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 DICR; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
