Rar Persoană care abdică; înv., rar abdicător.
- 1862 ANTONESCU, D., 9: Dreptul abdicantelui revine când acela în favoarea cui a abdicat încetează de la regință.
- 1888 Gazeta de Transilv., nr. 163, 21/9: Dispozițiunile luate de el [de regulament] nu se pot considera de vot de neîncredere pentru abdicanți.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., II, 13: Remarc din nou: curajul a doar câteva persoane din zeci de mii, de abdicanți, de nu milioane, rămâne exemplar.
Încă 2 citate
✧
(Adjectival)
- 2018 Antol. Poetica, 77: O tablă pătrată pe-o masă pătrată, Istorie, uitată, mințită, furată, Pioni care ară doar câmpuri de oase, Cu regi abdicanți și metrese frumoase.
– Pl.: abdicanți, -te.
– Var.: abdicánte s. m.
– Din fr. abdiquant.
