1 result
CADENȚÁRE s. f.
Acțiunea de a cadența (1) și rezultatul ei.
1. LIT. Respectare a unei cadențe (1). Cf. cadența (1).
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1881 Literatorul, nr. 5, 800: Cu această ocaziune, mai adăogăm că, în modul de a recita versurile, trebuie să evităm îngâmfarea și cadențarea.
  • 1886 Epoca, nr. 295, 22: Cadențarea regulată a silabelor, înfrățirea plăcută a rimelor, acest triumf al sunetelor răpesc o bună parte din atenția ce se datorește miezului și, de multe ori, fabricarea și aprețierea versurilor e o afacere mai mult de ureche decât de minte.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1933 DENSUSIANU, Lit. Rom. Mod., III, 580: Ca să-l cunoaștem ca artist în descrieri, ne oprim mai curând la acest pasaj din prima nuvelă, cu cadențări de lirism și confesiuni despre ce-l impresiona mai mult.
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 8, 297: Citea din Eminescu cu un glas de clopot și o știință incomparabilă în cadențare.
  • 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 458: Este evident că, în acest caz, fiecare vers începe cu sunete muzicale, dar cadențarea se face prin vorbire, fapt care demonstrează că principiile limbajului muzical nu reușesc să se impună.

✧ Fig.
  • 1909 ANGHEL – IOSIF, Caleid., II, 184: De ce au scris-o-n versuri? … De ce? Fiindcă versul / E însăși cadențarea ce-o are universul, / Jonglând fără-ncetare cu miile de astre.
2. MUZ. Executare a unei cadențe (2). Cf. cadența (2).
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1893 BIBICESCU, Poesii pop., XV: Farmecul cântecului duios pururea, trăgănat și dulce, cadențarea aci înceată, aci repede și grăbită … mă făcură să regret că nu puteam să culeg și musica acelor cântece.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1910 N. Rev. Rom., nr. 17, 258: Ajuns, … s-a și băgat în fân, / Și le pornește-n gringrințare, / Accentele ce se îngân / Pe o ritmată cadențare.
  • 2008 D. Term. Muzic.2, 464: În unele genuri, [refrenul] are funcție de invocație …, în altele, constructiv-estetică: de amplificare a perioadei muzicale, de contrast, de adâncire a conținutului muzical sau de cadențare.

✧ P. anal.
  • 1924 Gândirea (R.), nr. 12, 297: Un „Cap al lui Beethoven” e interpretat numai prin cadențarea moale a tonalității de lumină, amintindu-l pe Carrière.
✧ Fig.
  • 1958 C. DELAVRANCEA, Arpegii, 10: Când această cadențare nu se sincronizează cu mersul istoric al timpului, se închistează în inerție, făcând obstacol pulsației vieții, se mineralizează și ni se înfățișează formalismul.
3. Imprimare a unei cadențe (3). Cf. cadența (3).
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 255, 21: Era așa ca un fel de zgomot de călărime depărtată …, o oarecare cadanțare de pași, cari loveau regulat pământul.
  • 1898 D. Muz. Voci, I, 103: Generalminte barcarolele sânt cântece de amor, de un caracter melancolic, în măsura 6/8 sau 2/4, mișcare moderată sau chiar înceată și cu ritmul imitând oarecum legănatul valurilor sau cadențarea vâslelor.
  • 2007 DEXI.

✧ Fig.
  • 1956 LABIȘ, Primele iubiri, 189: Liniștea, în cadențare fină, / S-a mlădiat smerită peste burg.
  • 1968 STREINU, Crit. Liter., II, 8: Nilu-și duce către Theba cadențarea în solzi de aur.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 8, 27: Nu știm în ce fel să ne integrăm sentimentele în cadențarea violentă a prezentului din care trebuie, totuși, să punem temelie viitorului.

– Pl.: cadențări.

– Var.: înv. cadanțáre, cadințáre (1848 NEGULICI, Vocab.), cădințáre (1862 PONTBRIANT, D.) s. f.

– V. cadența.

Referințe bibliografice:
2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 143; 2024 DELR2 s. v. cadență (delr.lingv.ro).

Dictionary entry