Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CADENȚÁ vb. I

Tranz.

1. LIT. (Complementul indică versuri, fraze etc.) A respecta o cadență (1); a ritma.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1882 Literatorul, nr. 5, 310: Aceasta, pentru partea bună. – În partea rea, găsim că afectează, cadențează și cântă versurile și chiar proza.
  • 1885 TEODORESCU, Poezii pop., 182: Dacă vom lua recitativul Sorcovei și-l vom despărți în grupe silabice, în modul cum îl cadențează copiii, vom găsi tocmai patruzeci de grupe.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 166.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1931 CADE.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1955 Gazeta liter., nr. 16, 5: Sunetul mă urmărea ca un ecou lugubru ce se repetă … și m-am pomenit cadențând cuvintele.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 5, 3: Ironiile și diatribele întemeiate pe numeroase exemple (cu adevărat „cosmos” și „cosmic” cadențează ca un refren scrisul încriminat) au pierdut mult din hazul și din temeinicia lor.
  • 2007 DEXI.
  • 2009 Apostrof, nr. 4, 211: Subteran, toate aceste mărci cadențează ritmul și coerența aparentă a narațiunii.
  • 2009 DGLR, VII, 486: Tânărul compars al lui Al. Macedonski își cadențează spunerile când în alexandrini, când în versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice.
  • 2013 DGS.

✧ Fig.
  • 1881 EMINESCU, Poezii post., 423: El ar simți că-nluntru-i cu ceru-ntreg coboară / Și-ar cadența durerea-i pe-al veacurilor mers / C-un univers de-asupră-i și-n el c-un univers.
  • 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 145: A te detașa elegant de lume; a da contur și grație tristeții; o singurătate în stil; un mers ce cadențează amintiri; cu pasul spre impalpabil.
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 8, 284: Birjile cadențau întunerecul transparent al nopților negrăbite.
  • 1956 LABIȘ, Primele iubiri, 404: A crezut atunci că știe / Tot ce pot afla poeții, / Cadențând ușor și searbăd / Bucuria grea a vieții.

✧ Refl.
  • 1899 Adevărul, nr. 3 639, 21: Imaginația mea o vede deja vorbindu-mă de rău în brațele altuia și, atunci, dintr-odată, gândul se cristalizează, se cadențează, îmbracă forma unui sonet.
2. MUZ. A respecta o cadență (2).
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1871 LMD, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1922 GORUN, Proză, 195: Să nu faci ca bietul Manolache, care par’că-l aud și acuma cum cadențează din nai notele trilurilor.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1954 Viața rom. (R. US), nr. 5, 96: Fanfarele trâmbițează un marș. Un marș, ca la paradă. Văd acum rânduri de hitleriști bătând pas de defilare. Ein … zwei … cadențează fanfara.

✧ Absol.
  • 1900 N. Rev. Rom., nr. 8, 1242: Când candelambrele [sic!] în baluri / S-aprind, și valsul cadențează / Mă-mbăt ca-n legănat de valuri / Și-ți uit versetul ce rimează.
  • 1957 Muzica (R.), nr. 1, 242: Mișcarea I-a a concertului se încheie, după o scurtă reminiscență a tonalității si bemol major, cu puntea care cadențează în re, ca și motivul cvartelor suprapuse α.
  • 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 447: În partea mediană a primei strofe, trei rânduri melodice cadențează pe treapta a II-a (mi), iar ultimele două rânduri melodice din partea finală, pe tonica modală re.

✧ Refl. pas.
  • 1937 Epoca, nr. 1 509, 36: Împreună cu asistența, se cadențează alte cântece bachice.
  • 2008 D. Term. Muzic.2, 183: La fiecare schemă modală vom indica, prin durate diferite, funcția sunetelor …, treptele asupra cărora se insistă sau pe care se cadențează mai rar, prin valoare de pătrime, iar celelalte trepte ale scării, prin oval umplut.
  • 2014 Dilema veche, nr. 557, 232: Fiecare cooptare a îmblânzit și a vulgarizat stilul respectiv: hip-hopul cooptat face în mod convenabil educația tinerilor din ghetouri, … muzica electronică se cadențează intrând în cluburile de noapte.

3. (Complementul indică mișcări, acțiuni etc.) A imprima o cadență (3); a ține cadența (v. cadență 3); a ritma.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.: A-și cadența pașii, gesturile etc.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1931 CADE.
  • 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 272: Li s-a încredințat câte un baston heraldic …, cu care își cadențează pașii în exercițiul funcțiunilor lor, bătând cu el în pământ.
  • 1956 LABIȘ, Primele iubiri, 110: Dantele de cărări s-ascund sub crengi, / Învăluite-n flori și în răcoare. / Tăcerea lor le-o cadențează rar / Picior de om ori galopări de fiare.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 156: El … își cadențază expunerea cu gestul măsurat al mâinii.
  • 2007 DEXI.
  • 2013 DGS.

✧ Absol.
  • 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 204: Sonor cadențează și pașii elevilor pe asfaltul sbicit.
✧ Fig.
  • 1915 FUNDOIANU, Poezii, 404: E liniște-n odaie. La vechiu-i vis statornic / Îmi cadențează clipa, cu limba-i, bietul ornic, / Ci eu mă-ntorc cu gândul, de alte țărmuri dornic.
  • 1923 BACOVIA, Proză, 315: Podeaua e veche și cioturile dau senzații de cranii; mintea cadențează fără șir cugetări pustii … până ce o moleculă s-a zdrobit în creier, până ce totul spune: vedeți ce ați făcut.
  • 1934 Rev. Fundaț., nr. 10, 120: Nasturele …, stând prins pe piept, a ascultat bătaia unei inimi, pe care-o cadențează azi toată suflarea unui neam.

✧ Refl.
  • 1889 ZAMFIRESCU, Nuv., 625: Străinul, neobicinuit cu asemenea scene, e deșteptat din somn de un zgomot surd, depărtat, continuu, care se apropie cu încetul, se cadențează, începe a semăna cu ropotul mărunțel al ploii.

– Prez. ind.: cadențez.

– Var.: înv. cadințá (1848 NEGULICI, Vocab.), cădințá (1862 PONTBRIANT, D.) vb. I.

– Din fr. cadencer.

Referințe bibliografice:
2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 143; 2024 DELR2 s. v. cadență (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar